De ce nu as alege un credit “Prima Casa”?

by , on
November 17, 2017

Pachetul de beneficii si avantaje ar trebui sa dea de gandit oricui.

Personal, nu sustin nicio forma de creditare, atata timp cat nici nu cunosti valoarea banilor si nu poti sa stii ce urmeaza in urmatorii zeci de ani.

Dar daca trec peste acest impediment, sa zicem ca dau de altceva: alegerea dintre casa/apartament. Aici, vorbim strict de gusturi. Insa, in opinia mea tine pur si simplu de energia fiecaruia: ori esti facut sa fii gospodar in curte, ori nu. Daca iti plac activitatile de gradinarit/intretinere/curatenie si in alta zona decat in interiorul unui apartament, clar esti pentru casa, daca nu, stai la bloc si vei fi fericit.

Mai apoi urmeaza bunul cumparat, cu un pret exorbitant, care nu are nicio documentatie reala: declaratiile de conformitate “se rezolva”, facturile “se rezolva”, de avize/autorizari nici nu mai vorbesc, dirigintele de santier este pentru prosti (nimeni nu isi angajeaza unul din cauza costului; as putea sa dau cateva argumente pentru care fara un diriginte de santier o constructie are foarte multe minusuri), receptia cladirii se face din pix si normative nu exista pentru nimeni, toata lumea stie constructii/toata lumea stie cum e mai bine.

Vad acum pe piata imobiliara preturi de peste 60.000-70.000 de euro, pentru niste case, care asa cum au fost construite nu valoreaza nici macar 30.000-40.000 de euro (fara nici cea mai mica exagerare!!! valoarea materialelor + manopera).  In cazul apartamentelor, preturile sunt mai reale, desi calitatea finisajelor este de acelasi nivel cu cel al caselor mentionate. Iar teapa, nu este atat de mare cand vine vorba de un apartament.

Dar aici, ma refer strict la credit. Iar atunci cand tu nu ai vazut banii aia, cand tu nici macar habar nu ai cati ani ar trebui sa economisesti ca sa strangi o asemenea suma (nu ti-ar ajunge de multe ori viata pe care o ai), EVIDENT vei fi tentat/a sa semnezi pentru suma cat mai mare.

Cand banii sunt doar cifre pe un ecran, evident crezi ca poti! Si aici nu ar fi nimic in neregula, daca ti-ai cheltui banii pe ceva care merita si peste 10-15 ani, nu mai mult de atat!

De cele mai multe ori, coeficientul energetic al unei case de acest fel este unul absolut anormal. Mai pe romaneste, ati fost la cineva de “casa noua” intr-o casa de acest fel si toti purtau papuci de casa? Uite de asta! La casa e frumos totul, insa ca sa poti spune ca este o constructie buna, ar trebui sa ai un confort sporit sau cel putin sa poti spune ca e “mai bine” decat la apartament. Dar atata timp cat ti-e frig la picioare, dimineata cand te dai jos din casa nu poti sa pui picioarele pe jos, ai mucegai/igrasie de la bun inceput, cand vara in casa te sufoci si iarna ti-e foarte frig… Bingo! Aici incep sa apara problemele.

Aceste probleme nu ti le spune nimeni, tot constructorul isi lauda constructia. Si materialele folosite sunt de diferite categorii. Caramida cea mai ieftina este tot caramida, cu numele. Asa cum si Dacia 1310 este masina. Tu ce ai alege sa conduci? Asa cum si prostituatele sunt femei. Tu cu cine te-ai casatori? Dar cand vine vorba de o casa, alegi sa dai banii pe ceva ce nici nu ai testat. Este ca si cum te-ai casatori cu o prostituata doar pentru ca la inceput nu iti cere toti banii. Cred ca am fost destul de clar… si nu, nu am nimic cu prostituatele. Am cu perceptia oamenilor, iar majoritatea judeca inainte sa gandeasca, asa ca exemplul este asa cum trebuie sa fie.

In 30 de ani, cate concedii medicale/probleme/lucruri care pot afecta aceasta investitie? Ciudata exprimare, insa reala. Casa/apartamentul nu va apartine! Iar mentalul colectiv este putin deviat de la realitate.

Oricum, daca ai facut o greseala de asta pentru 30 de ani, sigur nu o sa mai ai timp si de o a doua greseala. Asa ca trebuie sa fim optimisti! 🙂 Insa, eu sper ca ai invatat faptul ca nimic nu este ceea ce pare. Iar sa cheltuiesti zeci de mii de euro atata timp cat tu castigi, atat cat castigi si ai mai putin de 10-15 ani in campul muncii, nu inseamna nimic altceva decat ca esti putin nebun!

 

Realitatea romaneasca

by , on
November 8, 2017

Suntem o tara bolnava. Cancerul a fost anuntat de mult, insa asteptam sa moara pacientul, insa exact asa cum este in sistemul medical, atata timp cat mai respira pacientul, avem ocazia sa mai facem niste bani pe seama acestuia. Mort, nu mai valoreaza nimic, cel putin nu pentru stat, ci pentru sleahta de preoti care exploateaza tragedia emotionala intr-un sens financiar.

Pe langa asta, sunt inmarmurit. Nu am cuvinte. Nu am crezut ca voi prinde vreodata o asemenea perioada, atat de instabila, rece si fara nicio perspectiva. Toata tensiunile politice nu ar avea nicio valoare, insa cireasa de pe tort o reprezinta oamenii morti.

Oameni foarte buni, profesionisti, cu perspective si viziune. De cativa ani, traiesc un tavalug care nu se mai opreste. Sunt intr-un carusel al groazei. O fosta colega… s-a dus mult mult prea repede, dupa o lupta groaznica cu boala, apoi un coleg de serviciu a murit intr-un accident – am fost angajati in aceeasi perioada si era exact ceea ce imi lipsea mie din acel colectiv si eu lui – venea si imi statea cu fundul pe birou pentru a schimba cateva vorbe, apoi… #COLECTIV, apoi pot enumera cel putin 5 tineri pe care nu i-am cunoscut, insa durerea este aceeasi… nu trebuia sa se intample!

Generatia de 40+ este cea care imi da calculele peste cap, este categoria de mijloc care nu reprezinta nici batranii insa nici cu tineretul nu sunt de acord. Ceva pe acolo… cu voturi multe.

Ma tulbura cumplit cand aud de decesul unui tanar. Nu cred ca exista durere mai mare! Cu multi poate nu am avut nicio legatura, insa ma gandesc la ei asa cum m-as gandi la cele mai apropiate persoane. Atatea vise, speranta, energie, forta, entuziasm si mai ales dorinta de a muta muntii din loc… se spulbera intr-o clipa.

Sunt convins ca tuturor ne vine momentul. Nimeni nu scapa. Dar de ce sa ti se traga cortina la 20 si ceva de ani? Dar la 30 si ceva?

Sunt nemilos cand scriu acest articol, insa cei ce ar fi trebuit sa moara de mult, nu mai mor.

Lumea iese in strada, pentru un sistem medical de-a dreptul ROMANESC (mult, prost si fara rost).

Tinerii mor in spitale, insa gunoiul de Nicolae Banicioiu, nu avea nevoie de nimic in spitale, tocmai pentru ca nu avea el niciun copil printre cei de la #Colectiv. Daca avea, se gasea repede o solutie sa fie transferat intr-un spital unde sa fie tratat ca un rege. Gunoaielor!

Padurile sunt exploatate de Schweighofer ca si cum s-ar afla la ma-sa in curte. Cui ii pasa? Dar suntem socati de ursii care coboara in localitati sa manance, insa cei de la Fondul de Vanatoare nu au mai hranit animalele salbatice de ani sau zeci de ani. Acum 20 de ani, nu mai vedea nimeni ursi de 150 kg in orase, dar acum suntem socati! Sistemul politic pute a gunoaie, a hotie, a spagi, interese si nepotisme.

Cand tineretul iese in strada, politistii/jandarmii sunt atat de vehementi, incat vor sa ghideze masele de tineri ca pe niste oi. Cat de scelerat sa fii sa nu iti dai seama ca esti in aceeasi roaba de rahat? Sau tu levitezi si nu intri in contact cu muritorii de rand?

Vorbim despre salarii mari, despre siguranta zilei de maine. Dar nu admitem faptul ca salariile mari sunt datorate unor tertipuri de ordin ilegal prin care angajatorii isi platesc angajatii din surse improprii, angajatii la randul lor accepta doar pentru ca depind de bani si la urma urmei, daca statul doar iti ia, de ce sa nu te gandesti doar la tine? Cum sa se gandesca un politician roman la schimbarile fiscale, daca neam de neamul lui este asigurat financiar si cu proprietati in toata lumea? Ce sleahta…

Usor usor conturez si ideea de egoism.

Egoismul apare peste tot. Daca a murit, bine ca nu mi-a murit mie. Daca i-au scazut salariul lui X, bine ca nu mi l-au scazut mie. Daca are cancer Y, bine ca nu am eu. Asta este realitatea din ziua de azi. De asta patronul e patron, iar angajatul doar presul acestuia. De asta unii se dezvolta excesiv, iar altora le cade faianta din baie si o pun la loc asa crapata cum e.

De asta mizeria din societate se resimte in primul rand la nivel interuman, din trafic pana la oricare ghiseu, de la parcagii pana la vecini, de la batrani pana la tineri, de la cei bogati la cei saraci, de la patron la angajat.

Va spun eu un singur lucru, niciun patron/politician/doctor/ministru/primar, nu transpira a Mir. Toti put! Si tare mi-ar placea sa-i vad pe toti cei care considera ca sunt la conducere, in genunchi, la mila poporului. O sa vina si ziua in care o sa va sara avioanele din cap. O sa vina si ziua in care tara asta o sa ajunga in colaps. Dar pana atunci, trebuie sa mai moara tineri. Altfel, nu ar fi specific romanesc!

Dumnezeule Mare!

In oricare alta tara, s-ar face curatenie rapid prin decapitari/omoruri sau mai frumos zis prin curatenie generala. Istoria ne pune la dispozitie toate informatiile necesare prin care putem observa cum tari la limita existentei acum sunt bine mersi. Insa, a fost nevoie de violente/crime/sange, pentru ca altfel gunoaiele nu inteleg nimic.

 

Cineva trebuie sa ne invete sa fim oameni?

by , on
November 2, 2017

Ma amuz pe seama celor ce invoca fel de fel de motive pentru care s-au apucat de nu stiu ce scoli/facultati/cursuri.

Ma amuz pentru ca intotdeauna am stiut sa fac un pas in spate, sa ies din contextul actual si sa analizez societatea din care sunt si eu parte integranta.

Cursuri de parenting? Cursuri de cooking? Cursuri de moming?

Cred ca esenta vietii actuale a devenit una extrem de simpla: cand se naste un copil chiuim, cand moare un om ne vaitam. Intre cele doua momente exista doar graba.

Mor oameni si vor muri. Cu siguranta nu scapam nici macar unul dintre noi. Dar este din ce in ce mai apasator faptul ca multi copii se nasc nedoriti sau din familii instabile (ca si forma de organizare) si multi oameni mor fara nicio logica, fara nicio explicatie.

Degradarea sociala este din ce in ce mai apasatoare si nu doar in Romania. Ci peste tot unde ma duc, observ ca lucrurile se schimba … si nu neaparat in bine.

Sunt curios cand bunatatea, omenia si mai ales dragostea vor reveni pe chipurile oamenilor.

Scarba, tensiunea, dusmania, invidia sunt starile societatii din ziua de azi.

Si acum revin la intrebarea mea retorica… ar trebui cineva sa ne invete sa fim oameni iar?

 

 

Nunta sau divort?

by , on
September 27, 2017

Cum se face că doar explicând altora mai știm ce reprezintă cele două evenimente?

Cei care au trecut prin ambele situații, din diverse motive, sunt singurii care pot admite că se mai pot căsători și divorța la infinit, fără nicio problemă. (dar nimeni nu admite asta…)

Restul, sunt atât de habotnici, încât spun că există doar căsătorie sau doar divorț.

Ar trebui sa fie celebrate în același fel… doar că, la divorț nu te mai invită nimeni și nici nu mai ai ocazia să dai bani.

Divorțul pe de altă parte, reprezintă acel cancer în stadiu latent, cu care căsătoriții trebuie să trăiască, pentru a fi apți să fie arătați cu degetul.

Așa cum celebrăm nașterea, ar trebui să prețuim și trecerea în neființa. Înmormâtarea reprezentând doar pomană, în momentul de față. Mortul e mort…

Așa cum jurăm câte în lună și în stele la nuntă, așa ar trebui fim oameni și la divorț.

Doar că, aici intervine o mică problemă. Esența nu mai este reprezentată de sentimente adevărate, ci doar de fală, de mândrie și ipocrizie. Atunci când erai mare domn/doamna la nuntă, ar fi frumos să fii și la divorț. Pentru că ghici ce… se prezumă că știai cu cine te căsătorești și oarecum ți-ai asumat cele jurate. Acum, de rușine, bagi coada între picioare și faci de parcă nu ați fost împreună niciodată.

Stereotipurile oricum vor guverna întotdeauna, vorbele din bătrâni de asemenea. Cei din jur întotdeauna știu mai bine ca tine ce și cum, chiar dacă niciodată nimeni nu te-a întrebat cum ti-e acasă, dar atunci când ești pe marginea prăpastiei deja toți au explicații. Poate face parte din cultura noastră să judecăm, să fim deștepți și să știm totul. Din punctul meu de vedere, nu ar fi nicio problemă până aici… fiecare este liber să gândească așa cum vrea și să acționeze în acest sens.

Problema o reprezintă de fapt percepția colectivă asupra acestor evenimente și mai ales imaginea afișată DOAR în public.

Casa nu mai reprezintă acasă, rudele nu mai înseamnă familie, casatoria nu mai reprezintă jurăminte.

Absolut totul este într-o relație de interdependență. Dar ca să conturez acest subiect frumos, pot spune cu mâna pe inimă că pentru toți cei divorțați, toate de mai sus reprezintă o eliberare din minciună, în momentul divorțului. De asta toți cei căsătoriți, la început sunt novici, iar în momentul divorțului sunt experimentați.

Oamenii nu își mai asumă nici nunta, nici divorțul. De frică și de rușine.

Oricine se poate căsători, oricine poate divorța.

Handicapul este doar la nivel mental. Iar dacă există și un copil la mijloc, trebuie să transmitem mai departe acest handicap.

Bunătatea a dispărut de mult, sinceritatea de asemenea. (nu spun ca nu înțeleg motivele…)

Cred că suntem prea handicapați mental, ca să ne asumăm și partile proaste din imaginea pe care o afișăm. Abia atunci când îți asumi acest handicap, începi să întelegi de unde ar trebui să începi să îți abordezi viața.

Nunta este la fel ca divorțul. Nașterea la fel ca moartea. Sănătatea precum handicapul. Înțelepciunea la fel ca prostia.

În concluzie, cei mai eliberați oameni sunt cei divorțați, asta înseamnând că cei căsătoriți sunt … cum?

Cititori de pretutindeni

by , on
September 24, 2017

Daca as avea o super-putere, mi-as dori pentru cel putin o singura zi sa reusesc sa ii aduc acasa pe toti cei care mi-au citit blogul si din pacate nu sunt acasa.

Pentru mine, acasa, nu inseamna neaparat acel loc unde traiesti si iti este bine sau rau, ci locul pe care il asociezi cu gustul copilariei, cu amintirile care nu mai pot fi retraite nicaieri altundeva.

Consider ca tara asta este intr-un impas. Toti cei care au plecat, puteau sa contribuie cu ceva pozitiv, iar pana nu o sa intelegem ca forta de munca este vitala, clar o sa ne consideram toti directori, patroni, mari afaceristi si mai ales o sa ne comportam ca atare.

Duminica linistita tuturor!

Tanarul roman care este muls de Stat

by , on
September 20, 2017

Toată lumea își cumpără diferite lucruri, însă cele mai mari țepe se iau în domeniile cu bugetele cele mai mari, respectiv în domeniul imobiliarelor și al automobilelor.

Atâta timp cât majoritatea persoanelor nu cumpără cu bani reali, ci doar cu niște cifre pe calculator, sub formă de împrumuturi pe zeci de ani, clar nu pot cântări adevărata valoare a banilor și nici a bunurilor achiziționate.

De aici a și apărut naivitatea cumpărătorilor…

Dacă niciodată nu ai avut și deodată ai, începi să te minți singur, crezând că dispui întradevăr de sumele care sunt implicate. Astfel încât, la polul opus, au apărut și bișnițarii sau mai bine zis samsarii, care știu să exploateze cel mai bine acest fenomen, care caracterizează predominant persoanele emancipate.

Să cumperi un obiect pe baza unor promisiuni, pe baza unor fotografii, crezând că trăiești într-un stat de drept, înseamnă că doar visezi.

Nu există așa ceva!

Oamenii și-au vândut părinții, familia, copiii, de-a lungul timpului, pentru bani.

Nu ai cum să ai pretenția de la un străin, să îți pupe mâinile că vrei să cumperi ceva de la el. Nicidecum…

Dacă nu ai exista tu, sigur ar veni altul. Cererea este mult prea mare și ei știu foarte bine asta.

__________________________________________________________

Atunci când îți cumperi ceva, ce s-a construit fără ca tu să vezi, fără să știi etapă cu etapă ce anume s-a făcut și ce materiale s-au folosit, clar îți asumi viitorul invesției.

Poate și din cauza părinților, poate și din cauza perioadei post-comuniste prin care trecem, suntem atât de creduli și naivi.

Însă, ceea ce s-a întamplat la Timișoara, s-a întamplat tocmai din cauza unui sistem bolnav. Un sistem în care un tânăr muncește ca un sclav la o mulținatională sau o corporație, numai pentru a-și cumpăra o casă. Casă care a fost construită de către o firma de construcții care nu are nici măcar un diriginte de șantier angajat, cu o documentație mai mult lipsă decât existentă. Documentație care a fost eliberată după ce casa a fost construită și toate au fost rezolvate cu mici atenții și nimeni nu a ținut cont de nicio normativă legislativă. Și revenim la tânărul nostru, care visează și are aspirații, care își dorește o familie și care ar face orice numai să le fie viitorilor copii cât mai bine. Tânăr care are o scară a valorilor, care vorbește mai multe limbi străine, cu o pregătire temeinică. Care a depășit condiția familiei lui și toată lumea îl admiră.

Însă, din păcate, singurul care are de suferit în toată ecuația asta este… EL, tânărul nostru.

După nici 5 ani, descoperă ce gunoi de casă și-a cumpărat, însă mai are de plătit 25 de ani.

Zona în care s-a mutat, este sufocată de traficul infernal și nici nu își permite să se mai mute, având o soție și poate chiar un copil mic.

Construcția are mari probleme de structură, izolație și mai ales de funcționare (constructorii aleg mereu cele mai avantajoase produse (pentru ei, nu pentru beneficiar) de electricitate, sanitare, canalizare, etc.)

În loc să fie trist pentru propria soartă, EL ar trebui să fie fericit că printr-o investiție proastă, a reușit să facă fericiți mai mulți oameni decât își imagina vreodată: dezvoltatorul imobiliar e primul, apoi toți cei care au luat șpagă/atenții de la acesta – implicați direct sau indirect, patronul firmei de materiale de construcții și mai ales forța de muncă folosită/exploatată pentru ducerea la bun sfârșit al acestui proiect, apoi cei de la Inspectoratul de Stat în Construcții și Primăria pe raza căreia se află construcția.

Și uite așa, ușor ușor începem să întelegem că la Timișoara, numai niște retardați mintali au putut să avizeze asemenea mansarde, acoperișuri. Numai niște dobitoci de constructori au putut executa asemenea lucrare. Numai niște angajați incapabili de la ISC care stau doar în birouri și primesc atenții au supravegheat asemenea construcții. Doar administratorul blocului e curat ca lacrima, nu? Pe naiba! El este unul dintre cei care se putea sesiza că lucrările sunt niște mizerii ordinare.

Ah… au murit 8 oameni. Pentru ce? Pentru o țară în care nimeni nu întelege nimic?

O țară în care vrem să avem proprietăți și mașini. Însă, nu am putea să avem o piață în care să vină străinii să cumpere proprietăți noi. Nu! Ei vin să cumpere case de 50-100 de ani, că sunt în picioare și azi și arată ireproșabil. Nu am putea să avem o piață unde să vină alții să cumpere mașini. Nu! Că știm noi să mergem la ei să cumpărăm toate gunoaiele și să ne bucuram de ele deși Dumnezeu știe de câte ori au făcut înconjurul Pământului.

Aștia suntem noi! Moderni, dar avuți!

Ne luăm telefoane în rate, plătim școli private, vrem sa fim directori și să nu muncim deloc.

De asta în Romania oamenii nici să zâmbească nu mai știu. De mult prea multe mizerii care ne înconjoară.

__________________________________________________________

Tu, TINERE, până nu înveți să ții capul sus și să îți strigi punctul de vedere și să îți asumi ceea ce faci, nu ești altceva decât o altă vacă de muls a Statului. Din banii cuiva trebuie să trăiască mulți alții. Și din păcate tu ești acela bun de muls 🙂 Eu, tu și ceilalți tineri!

Cui ii pasa de unguri si de Tinutul Secuiesc? Cui?

by , on
September 18, 2017

Oameni buni! Mi se pare că unele subiecte sunt special create pentru oamenii fără judecată.

În 2017, să vezi că niște oameni pot fi atât de ușor manipulați cu un subiect atât de hilar, este strigător la cer. Atunci ce pretenții să avem să știm adevărul despre 11 Septembrie, Colectiv, Războaiele cu teroriștii și regimul lui Ceaușescu?!

În toată perioada asta, când lumea stă și rumegă pe acest subiect, să știți că timpul nu stă în loc și se întâmplă și altele, perioadă ideală pentru șmecherii politice.

Dacă Ținutul Secuiesc este atât de scârbos, dacă urâm atât de mult ungurii, de ce ne mai ducem în concedii la ei? De ce mai cheltuim banii munciți peste an, la ei?

Vă spun eu!

Pentru că la ei viața este altfel, pentru că există o altă cultură, pentru că tradițiile sunt altele, pentru că mâncarea este alta, pentru că oamenii sunt altfel, pentru că fiecare dintre noi (fără sa recunoască în public) are foarte mulți prieteni din Ardeal. Pentru că părinții noștri, au făcut armata peste tot în țară și cele mai frumoase relații s-au înfiripat între moldoveni și unguri, între machidoni și sași, între olteni și munteni și exemplele pot continua la nesfârșit. Și totuși cinismul situației este de așa natură, încât acele relații de prietenie au ținut până la moarte, pe când, prieteniile superficiale între moldoveni, între munteni, între bănățeni sau chiar între machidoni, nu au durat la fel de mult, pentru că râca este mare, pentru că invidia este mare și pentru că se împarte același teritoriu.

Frumos este faptul că distanța și diferența de cultură, a legat oamenii dintotdeauna.

Cred că într-o zi ne vom opri din tăiat pădurile, că o să ne petrecem concediile unii la alții – de dragul vremurilor frumoase, că o să ne bucurăm de diferențele culturale și lingvistice, că o să ne trimitem copiii în tabere și schimburi de experiență inter-etnice, tocmai pentru a-i ajuta să descopere lumea din jurul lor și din alte perspective.

Dacă toate problemele majore din țara asta ar fi rezolvate sau măcar ar exista o intenție în acest sens, atunci aș fi îngrijorat când aș auzi asemenea scandaluri.

Până atunci, consider că doar cei ce vor să agite lumea, creează partide, creează sloganuri, creează valuri inutile, doar pentru a mușamaliza momentele în care liderii politici își pot face jocurile fără probleme.

OUG 13, a scos toată țara în stradă, printre care extrem de mulți unguri, secui și ardeleni, tocmai în Ținutul Secuiesc.

Colectiv, de asemenea.

Dacă atunci harta țării arăta că toată țara a ieșit în stradă, însă Ținutul Secuiesc nu, atunci le dădeam dreptate celor care urlă ca maimuțele despre unguri și Ținutul Secuiesc și dau share si like la niște inepții de pe rețelele de socializare.

Țara are probleme grave, atât financiare cât și organizatorice, însă nu trebuie să uităm că și ungurii cotizează la bugetul statului.

Haideți să ne maturizăm puțin și să lăsăm prostiile deoparte, prioritățile ar trebui să fie altele. Ahhhh dacă vrem să părem interesanți în cercurile noastre de prieteni, putem să urlăm în gura mare orice și să starnim valuri din orice.

Sunt mândru că sunt ungur, sunt mândru că sunt român, iar influențele exterioare nu o să îmi schimbe niciodată trăirile.

Iar spre surprinderea celor fanatici, mulți unguri vor citi fără google translate această postare.

 

Rupi videochat-ul, insa te dai mare corporatist/a

by , on
September 15, 2017

Există două categorii de oameni, cei ce o fac și cei ce nu o recunosc.

Însă, distincția se poate face extrem de simplu. Cei ce au părinții cu pensii normale sau job-uri normale, cu program fix, cu probleme cotidiene, cu rate și multe alte exemple, însă afișează o imagine de oameni extrem de simpli, care nu au probleme, care nu sunt afectați de nimic din jur si pentru care banii nu sunt o problemă, dar clar nimeni nu știe cu ce se ocupă, sunt convins că fac videochat.

Mai sunt și cele labile mintal, care fac și sunt mândre de job-ul lor, afișând o imagine de vampă.

Nonșalanța prin care această categorie de oameni, se afișează în public, adoptă un limbaj forțat-elevat, este de-a dreptul ridicolă.

Te-aș întreba cu ce te ocupi, dar nu știu dacă mă interesează răspunsul tău, ci mă interesează rușinea pe care ți-o creezi în mintea ta și mai ales că nu iți asumi cele prestate de tine. Să știi că dacă lumea te judecă, te judecă pe bună dreptate. De ce? Pentru că dintr-un job asumat, făcut cu profesionalism, românul are mania de a face “mult mai multe, într-un timp mai scurt”, adică nu mai există limite, atâta timp cât există un beneficiu financiar.

Tocmai din acest motiv, societatea din ziua de azi este formată din cei ce duc o viață normală și cei ce au o viață fără griji.

Să faci bani din exploatarea fizică a unor tinere/tineri, nu e mare lucru, însă nu este pentru oricine. Cei care nu fac asta, pur și simplu, nu au educația necesară pentru așa ceva.

Anii vor trece și garantez eu ca cele/cei ce prestează în acest domeniu, sunt deja frustrații zilei de mâine. Corpul îmbătrânește și mai ales obosește. Cât crezi că o să îți meargă?

Creierul, pe de altă parte, nu are vârstă, ci dimpotrivă acumulează din ce în ce mai mult.

Analizează puțin cu ce te ocupi și gândește-te că mâine, nu este doar o altă zi în care să trebuiască să îți cumperi niște obiecte, ci mai ales ar trebui să fii mândru  de alegerile de azi, mândru de ce ai realizat azi și poți lăsa pentru generațiile următoare.

Când familia ta caștigă mai puțin decât câștigi tu într-o singură zi și totuși nimeni nu știe adevarata ta față, înseamnă că este o problemă.

Problema este asumarea.

Mentalul colectiv este extrem de sensibil la factori perturbatori și mai ales la minciună.

Atunci când toți din jurul tău sunt proști (nejustificat), atunci când toți sunt salahori (numai tu nu), atunci când viața este frumoasă (însă restul au probleme, rate, griji), atunci când programul tău este flexibil (iar cei din jurul tău se pontează), atunci când tu nu ai nicio problemă de a cheltui oricât/oriunde (dar cei din jurul tău trebuie să își bugeteze anumite lucruri, dar mai ales să își prioritizeze), atunci când nu știi ce înseamnă ratele (dar toți din jurul tău au rate), ori ești nepot/nepoată de sheikh ori rupi videochat-ul, dar în ambele cazuri ești extrem de credincios/credincioasă și cu frică de Dumnezeu.

Altfel nu ai fi ipocrit/ă până la capăt!

___________________________________________

Dacă un copil de 10 ani te-ar întreba cu ce te ocupi, ce ai raspunde?

R: Operator PC?!

Doamne ajută!

Din ce în ce mai mulți oameni sătui

by , on
September 11, 2017

Cred că toată tensiunea socială de pretutindeni, are o legătură strictă și directă cu problemele fiecăruia.

Problemele sunt de asemenea anvergură încât fiecare individ răbufnește ori de câte ori este provocat.

Citeam astăzi o postare de al lui Andrei Gheorghe și sincer îi înțeleg durerea.

Fiind român ai îndurat atâtea nedreptăți în viață, încât modalitatea ta de a te apăra de noi probleme este de a le compara cu cele anterioare și ajungi sa îți spui că ¨se poate și mai rău…¨

Atâta timp cât există mai rău, poate exista și mai bine!

Pentru cei ce considera că starea noastră de spirit ține de noi, aia sunt puțin instabili mental.

Cei ce își doresc acest “mai bine” sunt oameni întregi la cap, care știu sa se confrunte cu problemele cotidiene, sunt oameni care știu să își ducă crucea, oameni care nu au nevoie de prea mult ajutor extern, ci singurul lucru pe care și-l doresc, este să fie lăsați în pace de către acest stat bolnav.

Suntem umiliți, batjocoriți, mințiți, ademeniți, prostiți și mai ales furați.

Dar noi totuși îndurăm și mai ales înghițim totul.

Îmi este frică de ziua în care poporul o să se trezească, vai și amar de politicieni și preoți, vai și amar de fala și obraznicia celor ce se simt din cele două categorii.

Nimeni nu vrea să vă asculte prohodul, ci toți vrem să trăiți cât mai multă vreme exact așa cum trăim cu toții. Să lucrați pe 2 bani pătrați, să vă caute bancile și să vă plângă familiile când nu au bani de înmormântări.

 

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)