Cum poti trai cu un om pe care nu il iubesti?

by , on
November 26, 2017

De multe ori imi fac timp sa observ oamenii din jurul meu.

Cred ca cel mai urat lucru, este faptul ca majoritatea oamenilor, ajung la o anumita varsta, cu foarte multe regrete.

Bolile, problemele, viata in general, nu sunt atat de toxice precum durerile neexteriorizate.

De foarte multe ori, deciziile de moment se bazeaza pe placerea de moment. Rarisim se intampla sa aud oamenii sa se gandeasca si la “mai tarziu”, “mai apoi’, “dar maine?”.

Fiind vorba de un subiect tabu, precum in cazul alcoolicilor care nu suporta sa discute despre alcool, sau in cazul dependentilor de droguri care nu discuta despre dependenta proprie, tocmai pentru “a nu se afla”. Desi toata lumea vede, nimeni nu vorbeste.

Oricand, sunt deschis sa vorbesc despre subiectele de acest fel. Desi “deranjul” este evident in ochii celor ce se simt in aceste situatii, am observat ca discutand se pot rezolva foarte multe probleme.

Dar atunci cand falsa intelepciune detine controlul propriilor decizii, atunci clar nu o sa se vorbeasca despre asemenea subiecte.

Rolurile pe care le jucam, la un moment dat se termina. Pentru unii mai urat, pentru altii mai frumos, unii isi doresc sa se descotoroseasca cat mai repede, iar altii si-ar dori sa mai traiasca inca 10 vieti.

Aici apar regretele.

Regretele sunt dureroase, in primul rand, pentru ca ne afecteaza emotional, iar atunci cand se apropie momentul sa se traga cortina, ramanem singuri si aproape goi. Si… ? Si atunci ne-am dori DOAR oameni in jurul nostru. Atunci, nu mai exista nevoia de obiecte, de avutie, de averi.

In al doilea rand regretele sunt precum cancerul. Nu vede nimeni ca avem regrete, dar moralul nostru este pus in genunchi si murim incet incet, dar sigur. Iar pe sinusoidala vietii, apar doua perioade aproape identice: copilaria si perioada dinaintea mortii. Iar trasaturile de baza, care ne definesc aceste perioade sunt inocenta si iubirea. In rest… doar orgolii/imbufnare/prostie/excese/egoism, ca doar… suntem oameni, putem sa facem ce vrem, ca mai este pana “ne ducem”.

Mi-ar placea sa vad oamenii mai constiinciosi cu propriul destin.

Mi-ar placea sa vad cupluri in care exista iubire si respect si dupa multi ani de relatie (nu doar obisnuita/verighete/obligatii si datorii).

Mi-ar placea sa vad oameni responsabili cu mediul inconjurator.

Mi-ar placea sa existe dragoste mai mare fata de copii si respect fata de batrani. (nu vorbesc despre cei din propriile familii, si clar nu ma refer la copiii needucati si batranii “cu drepturi”)

Mi-ar placea sa vad cupluri care se tin de mana si se iubesc.

Mi-ar placea sa vad oameni care sunt exemple pentru societate/familie/prieteni.

Dar pana cand, acest subiect este doar o postare pe blogul meu, prea multe nu se vor intampla.

Insa tu… Tu te-ai gandit sa vorbesti despre subiecte tabu cu “armele” pe masa cu cei dragi? Sunt convins ca ai subiecte pe care le “duci” cu tine. Te-ai gandit sa vorbesti deschis cu cei pe care ii vizeaza?

Doare… insa, am fi mai responsabili.

Pana una alta, acum nu avem de ce sa ne gandit la asa ceva. Doar mai avem mult pana cand “ne ducem”… si vedem atunci cum gestionam regretele si durerile din suflet.

In concluzie, suntem … mincinosi.

Ne mintim pe noi, pe cei dragi noua, familia, prietenii, oamenii de pe strada, “colegii” de trafic. Tocmai de asta, raul invinge. Pentru ca egoismul si interesele de moment primeaza.

Si totusi ne revoltam cand politicienii ne mint… Cinic de-a dreptul! 🙂

 

 

De ce nu as alege un credit “Prima Casa”?

by , on
November 17, 2017

Pachetul de beneficii si avantaje ar trebui sa dea de gandit oricui.

Personal, nu sustin nicio forma de creditare, atata timp cat nici nu cunosti valoarea banilor si nu poti sa stii ce urmeaza in urmatorii zeci de ani.

Dar daca trec peste acest impediment, sa zicem ca dau de altceva: alegerea dintre casa/apartament. Aici, vorbim strict de gusturi. Insa, in opinia mea tine pur si simplu de energia fiecaruia: ori esti facut sa fii gospodar in curte, ori nu. Daca iti plac activitatile de gradinarit/intretinere/curatenie si in alta zona decat in interiorul unui apartament, clar esti pentru casa, daca nu, stai la bloc si vei fi fericit.

Mai apoi urmeaza bunul cumparat, cu un pret exorbitant, care nu are nicio documentatie reala: declaratiile de conformitate “se rezolva”, facturile “se rezolva”, de avize/autorizari nici nu mai vorbesc, dirigintele de santier este pentru prosti (nimeni nu isi angajeaza unul din cauza costului; as putea sa dau cateva argumente pentru care fara un diriginte de santier o constructie are foarte multe minusuri), receptia cladirii se face din pix si normative nu exista pentru nimeni, toata lumea stie constructii/toata lumea stie cum e mai bine.

Vad acum pe piata imobiliara preturi de peste 60.000-70.000 de euro, pentru niste case, care asa cum au fost construite nu valoreaza nici macar 30.000-40.000 de euro (fara nici cea mai mica exagerare!!! valoarea materialelor + manopera).  In cazul apartamentelor, preturile sunt mai reale, desi calitatea finisajelor este de acelasi nivel cu cel al caselor mentionate. Iar teapa, nu este atat de mare cand vine vorba de un apartament.

Dar aici, ma refer strict la credit. Iar atunci cand tu nu ai vazut banii aia, cand tu nici macar habar nu ai cati ani ar trebui sa economisesti ca sa strangi o asemenea suma (nu ti-ar ajunge de multe ori viata pe care o ai), EVIDENT vei fi tentat/a sa semnezi pentru suma cat mai mare.

Cand banii sunt doar cifre pe un ecran, evident crezi ca poti! Si aici nu ar fi nimic in neregula, daca ti-ai cheltui banii pe ceva care merita si peste 10-15 ani, nu mai mult de atat!

De cele mai multe ori, coeficientul energetic al unei case de acest fel este unul absolut anormal. Mai pe romaneste, ati fost la cineva de “casa noua” intr-o casa de acest fel si toti purtau papuci de casa? Uite de asta! La casa e frumos totul, insa ca sa poti spune ca este o constructie buna, ar trebui sa ai un confort sporit sau cel putin sa poti spune ca e “mai bine” decat la apartament. Dar atata timp cat ti-e frig la picioare, dimineata cand te dai jos din casa nu poti sa pui picioarele pe jos, ai mucegai/igrasie de la bun inceput, cand vara in casa te sufoci si iarna ti-e foarte frig… Bingo! Aici incep sa apara problemele.

Aceste probleme nu ti le spune nimeni, tot constructorul isi lauda constructia. Si materialele folosite sunt de diferite categorii. Caramida cea mai ieftina este tot caramida, cu numele. Asa cum si Dacia 1310 este masina. Tu ce ai alege sa conduci? Asa cum si prostituatele sunt femei. Tu cu cine te-ai casatori? Dar cand vine vorba de o casa, alegi sa dai banii pe ceva ce nici nu ai testat. Este ca si cum te-ai casatori cu o prostituata doar pentru ca la inceput nu iti cere toti banii. Cred ca am fost destul de clar… si nu, nu am nimic cu prostituatele. Am cu perceptia oamenilor, iar majoritatea judeca inainte sa gandeasca, asa ca exemplul este asa cum trebuie sa fie.

In 30 de ani, cate concedii medicale/probleme/lucruri care pot afecta aceasta investitie? Ciudata exprimare, insa reala. Casa/apartamentul nu va apartine! Iar mentalul colectiv este putin deviat de la realitate.

Oricum, daca ai facut o greseala de asta pentru 30 de ani, sigur nu o sa mai ai timp si de o a doua greseala. Asa ca trebuie sa fim optimisti! 🙂 Insa, eu sper ca ai invatat faptul ca nimic nu este ceea ce pare. Iar sa cheltuiesti zeci de mii de euro atata timp cat tu castigi, atat cat castigi si ai mai putin de 10-15 ani in campul muncii, nu inseamna nimic altceva decat ca esti putin nebun!

 

Realitatea romaneasca

by , on
November 8, 2017

Suntem o tara bolnava. Cancerul a fost anuntat de mult, insa asteptam sa moara pacientul, insa exact asa cum este in sistemul medical, atata timp cat mai respira pacientul, avem ocazia sa mai facem niste bani pe seama acestuia. Mort, nu mai valoreaza nimic, cel putin nu pentru stat, ci pentru sleahta de preoti care exploateaza tragedia emotionala intr-un sens financiar.

Pe langa asta, sunt inmarmurit. Nu am cuvinte. Nu am crezut ca voi prinde vreodata o asemenea perioada, atat de instabila, rece si fara nicio perspectiva. Toata tensiunile politice nu ar avea nicio valoare, insa cireasa de pe tort o reprezinta oamenii morti.

Oameni foarte buni, profesionisti, cu perspective si viziune. De cativa ani, traiesc un tavalug care nu se mai opreste. Sunt intr-un carusel al groazei. O fosta colega… s-a dus mult mult prea repede, dupa o lupta groaznica cu boala, apoi un coleg de serviciu a murit intr-un accident – am fost angajati in aceeasi perioada si era exact ceea ce imi lipsea mie din acel colectiv si eu lui – venea si imi statea cu fundul pe birou pentru a schimba cateva vorbe, apoi… #COLECTIV, apoi pot enumera cel putin 5 tineri pe care nu i-am cunoscut, insa durerea este aceeasi… nu trebuia sa se intample!

Generatia de 40+ este cea care imi da calculele peste cap, este categoria de mijloc care nu reprezinta nici batranii insa nici cu tineretul nu sunt de acord. Ceva pe acolo… cu voturi multe.

Ma tulbura cumplit cand aud de decesul unui tanar. Nu cred ca exista durere mai mare! Cu multi poate nu am avut nicio legatura, insa ma gandesc la ei asa cum m-as gandi la cele mai apropiate persoane. Atatea vise, speranta, energie, forta, entuziasm si mai ales dorinta de a muta muntii din loc… se spulbera intr-o clipa.

Sunt convins ca tuturor ne vine momentul. Nimeni nu scapa. Dar de ce sa ti se traga cortina la 20 si ceva de ani? Dar la 30 si ceva?

Sunt nemilos cand scriu acest articol, insa cei ce ar fi trebuit sa moara de mult, nu mai mor.

Lumea iese in strada, pentru un sistem medical de-a dreptul ROMANESC (mult, prost si fara rost).

Tinerii mor in spitale, insa gunoiul de Nicolae Banicioiu, nu avea nevoie de nimic in spitale, tocmai pentru ca nu avea el niciun copil printre cei de la #Colectiv. Daca avea, se gasea repede o solutie sa fie transferat intr-un spital unde sa fie tratat ca un rege. Gunoaielor!

Padurile sunt exploatate de Schweighofer ca si cum s-ar afla la ma-sa in curte. Cui ii pasa? Dar suntem socati de ursii care coboara in localitati sa manance, insa cei de la Fondul de Vanatoare nu au mai hranit animalele salbatice de ani sau zeci de ani. Acum 20 de ani, nu mai vedea nimeni ursi de 150 kg in orase, dar acum suntem socati! Sistemul politic pute a gunoaie, a hotie, a spagi, interese si nepotisme.

Cand tineretul iese in strada, politistii/jandarmii sunt atat de vehementi, incat vor sa ghideze masele de tineri ca pe niste oi. Cat de scelerat sa fii sa nu iti dai seama ca esti in aceeasi roaba de rahat? Sau tu levitezi si nu intri in contact cu muritorii de rand?

Vorbim despre salarii mari, despre siguranta zilei de maine. Dar nu admitem faptul ca salariile mari sunt datorate unor tertipuri de ordin ilegal prin care angajatorii isi platesc angajatii din surse improprii, angajatii la randul lor accepta doar pentru ca depind de bani si la urma urmei, daca statul doar iti ia, de ce sa nu te gandesti doar la tine? Cum sa se gandesca un politician roman la schimbarile fiscale, daca neam de neamul lui este asigurat financiar si cu proprietati in toata lumea? Ce sleahta…

Usor usor conturez si ideea de egoism.

Egoismul apare peste tot. Daca a murit, bine ca nu mi-a murit mie. Daca i-au scazut salariul lui X, bine ca nu mi l-au scazut mie. Daca are cancer Y, bine ca nu am eu. Asta este realitatea din ziua de azi. De asta patronul e patron, iar angajatul doar presul acestuia. De asta unii se dezvolta excesiv, iar altora le cade faianta din baie si o pun la loc asa crapata cum e.

De asta mizeria din societate se resimte in primul rand la nivel interuman, din trafic pana la oricare ghiseu, de la parcagii pana la vecini, de la batrani pana la tineri, de la cei bogati la cei saraci, de la patron la angajat.

Va spun eu un singur lucru, niciun patron/politician/doctor/ministru/primar, nu transpira a Mir. Toti put! Si tare mi-ar placea sa-i vad pe toti cei care considera ca sunt la conducere, in genunchi, la mila poporului. O sa vina si ziua in care o sa va sara avioanele din cap. O sa vina si ziua in care tara asta o sa ajunga in colaps. Dar pana atunci, trebuie sa mai moara tineri. Altfel, nu ar fi specific romanesc!

Dumnezeule Mare!

In oricare alta tara, s-ar face curatenie rapid prin decapitari/omoruri sau mai frumos zis prin curatenie generala. Istoria ne pune la dispozitie toate informatiile necesare prin care putem observa cum tari la limita existentei acum sunt bine mersi. Insa, a fost nevoie de violente/crime/sange, pentru ca altfel gunoaiele nu inteleg nimic.

 

Cineva trebuie sa ne invete sa fim oameni?

by , on
November 2, 2017

Ma amuz pe seama celor ce invoca fel de fel de motive pentru care s-au apucat de nu stiu ce scoli/facultati/cursuri.

Ma amuz pentru ca intotdeauna am stiut sa fac un pas in spate, sa ies din contextul actual si sa analizez societatea din care sunt si eu parte integranta.

Cursuri de parenting? Cursuri de cooking? Cursuri de moming?

Cred ca esenta vietii actuale a devenit una extrem de simpla: cand se naste un copil chiuim, cand moare un om ne vaitam. Intre cele doua momente exista doar graba.

Mor oameni si vor muri. Cu siguranta nu scapam nici macar unul dintre noi. Dar este din ce in ce mai apasator faptul ca multi copii se nasc nedoriti sau din familii instabile (ca si forma de organizare) si multi oameni mor fara nicio logica, fara nicio explicatie.

Degradarea sociala este din ce in ce mai apasatoare si nu doar in Romania. Ci peste tot unde ma duc, observ ca lucrurile se schimba … si nu neaparat in bine.

Sunt curios cand bunatatea, omenia si mai ales dragostea vor reveni pe chipurile oamenilor.

Scarba, tensiunea, dusmania, invidia sunt starile societatii din ziua de azi.

Si acum revin la intrebarea mea retorica… ar trebui cineva sa ne invete sa fim oameni iar?

 

 

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)