Copiii secolului XXI sunt cei mai nefericiti

by , on
August 31, 2017

As vrea sa fie doar o fabulatie titlul insa, personal cred asta si sunt convins ca multi dintre voi considera asta, chiar daca o fac la nivel subconstient.

Definitiile anumitor notiuni s-au schimbat radical in ultimii ani.

Ce inseamna increderea? Familia? Prietenii? Copiii? Biserica? Tara? Doctorul? Viata?

As putea sa continui la infinit, precum un copil mic… care are miliarde de intrebari.

Mereu a fost acolo cineva… de obicei bunicii. Doar ca vremurile s-au schimbat, populatia a inceput sa emigreze si chiar daca unii copii au avut noroc si nu le-au plecat parintii, totusi au avut colegi/prieteni/verisori carora le-au plecat parintii. Celor carora le-au plecat parintii sau parintele (dupa caz), au ramas cu bunicii – care clar au fost/sunt coplesiti de multitudinea de lucruri care au schimbat societatea din ziua de azi (si nu cred ca mai este la fel sa cresti un copil acum, precum era acum 30-40 de ani).

Sunt constient de motivele acestor emigrari in masa, insa mai bine nu avea cum sa fie din moment ce familiile se destramau.

Aaa… ca din naivitate oamenii nu isi asumau consecintele, da! Asa e! Insa, la ce folos banii… cand familia este compromisa!?

Confortul nastre monstrii

Imi este dor sa vad copii cu preocupari, altele decat mall-uri, terenuri de joaca din centre comerciale, jocurile pe telefon/tableta, super-eroii violenti si extrem de puternici s.a.m.d.

O fi vorba oare doar de parinti?

Care din comoditate cresc un copil dupa zero principii? “Eu beau Cola, tu nu bei pentru ca esti copil!”

Care nu au educatia elementara de a fi un exemple pentru un copil, ci dintr-o partida de sex de 5 minute, uite fructul dragostei. Stai linistit… ea nici nu a fost foarte incantata de performatele tale de tauras. Iar tu… nici nu esti femeia care ii taie respiratia… ci mai degraba, dintr-o conjunctura ai fost “aleasa inimii lui”.

O relatie simpla intre doi adulti, nu am vazut de multa vreme… Nuntile din interes financiar sau din graba de a pune mana pe avutia celuilalt. Metodele parsive de a-ti insusi niste bucurii materiale doar pentru a face in ciuda cercului de prieteni (majoritatea, in urma unor nunti succes intergalactic). Ipocrizia prin care 2-3 ani iti petreci organizand un eveniment de o seara. Inconstienta prin care de fiecare data cand bei, te si urci la volan, ca doar tie nu ti se poate intampla. Nesimtirea prin care ii minti pe cei din jur cum ca tu esti “un exemplu” prin realizarile tale. Frustrarile prin care incerci sa iti modifici trupul doar pentru cei din jurul tau, fara sa te mai iubesti tu pe tine, asa cum esti. Felul in care tu stii ce e bine si ce e rau, felul in care ghidezi viata celor din viata ta si mai ales, felul in care tu esti demn de urmat.

Toate astea, descriu un idiot de secolul XXI care are dreptul sa se inmulteasca.

Ca sa fac rezumatul paragrafului anterior:

Iti pasa de bani, ca doar altceva nu ai stiut sa faci niciodata.

Te lafai cu obiecte care crezi tu… te vor face mai fericit/a.

Consumi alcool, pentru ca esti un/o betiv/a ordinara, care numai prietenii tai de pahar stii ca nu stii sa te opresti.

Lucrezi la o multinationala sau esti bugetar, in ambele cazuri, 99% angajat prin niste interventii. Sunteti romani… stiti la ce ma refer. Un gratar, un ciubuc, un telefon cu subinteles…

Crezi ca niste silicoane/botox/interventii chirurgicale te vor face mai frumos/frumoasa. Eu nu prea am vazut cazuri in care exemplarul arata mai bine dupa operatie, decat inainte. (nu vorbim de cazurile exceptionale!!! – care sunt doua la numar: 1. – din cauza unor accidente, 2. – sau munca de videochat te obliga)

Dar cine sunt eu sa te judec?

Chiar nu judec! Doar subliniez niste caracteristici ale unor fiinte respectabile, care isi invata copiii niste lucruri. Bazandu-se pe ce? Vasta experienta descrisa mai sus?

Aaa… deci, in final ne dam seama ca cei mici sunt exact ca cei mari pe care ii idolatrizeaza.

Da! Asumati-va asta! Cei mici vad in voi niste semi-zei.

Increderea in sine, nu ti-o poate lua nimeni. Educatia nici atat!

Subiectele tabu, sunt subiecte tabu tocmai pentru ca multi sunt deranjati de faptul ca “se stiu cu musca pe caciula”. Iar prin minciuni, acopera niste chestii dubioase pe care mai bine sa nu le stie nimeni. Cum ar fi sa vorbim deschis? Cum ar fi sa fim sinceri? Cum ar fi sa emanam incredere si siguranta?

Ar fi bine! Dar pana la urma urmei, singurii sacrificati, sunt copiii. Dimineata cand te uiti in oglinda asuma-ti ca iti sacrifici copilul din propria prostie! Cum e? Gustul amar al esecului este groaznic. Dar… ia si inghite, mai sunt multi ca tine si nu e mai bine sa fim o turma?

Bravo! Uita-te in jur! Multa caldura din partea mea!

p.s.: Astept comentariile din partea parintilor.

#KeepFighting Schumacher

by , on
August 30, 2017

Cum as trebui sa descriu o performata de acest fel?

Zilele trecute citeam despre recuperarea lui, desi consider ca e mult spus recuperare… mai degraba despre situatia lui medicala.

A avut o perioada, la inceput in care dadea semne de refacere, insa la un moment dat a intrat intr-un picaj, iar de atunci este intr-o stare sustinuta, atat de aparate cat si de medici.

Dar cand vine vorba de oameni e bine sa vorbesti despre lucrurile pozitive. Si desi in perioada in care el era pe cele mai inalte culmi, poate eram prea preocupat cu altele, totusi duminicile in care concura, ma prindeau in fata televizorului.

Ca si performante, stiam doar unele generalitati si m-am gandit sa aprofundez putin subiectul, pentru ca nu exista altul ca el:

Trebuie sa nu uitam ca ultima lui cursa a fost in 2012. Au trecut 5 ani in care oponentii lui aveau timp de multe performante…

Septuplu campion mondial, dintre care 5 titluri au fost consecutive intre anii 2000-20004

De 4 ori consecutiv fratii Schumacher au castigat locul I si locul II.

Recordurile exista pentru a fi depasite, insa in cazul de fata… nu prea curand.

Tot acum cateva zile am urmarit o coborare pe partia de schi cu pricina. Nu am avut ocazia sa schiez pe aceeasi partie, insa am inteles ceva extrem de banal.

O coborare la 90-110 km/h este doar pentru unii, nu pentru oricine. Pe acea partie aceste viteze pot fi atinse cu usurinta… diferenta este la perceptia vitezei.

Pentru cei obisnuiti cu 300 km/h, 100 km/h este o nimica toata. Pentru restul… 100 km/h sunt 100 km/h, mai ales pe schiuri.

Mare pacat ce i s-a putut intampla, insa multe pagini din istorie vor incepe cu numele lui inca multi ani de acum incolo.

Cred ca ar trebui sa vorbim mai des despre cei ce merita. Prostii auzim peste tot, insa lucruri interesante nu prea… sau ca sa vorbim de cineva, asteptam ca acea persoana sa nu mai fie, nu? Atunci ar vui toate canalele media.

#KeepFighting #TeamMichael

 

Intre emanciparea tarii si criza imobiliara

by , on
August 29, 2017

In statistici, suntem pe locul intai la metri patrati locuibili pe cap de locuitor.

Toti cei care nu au avut alta idee mai buna, s-au apucat de constructii, auto-intitulanduse “dezvoltatori imobiliari”.

Toti cei care au avut o singura idee, s-au apucat de “luat” credite.

Fuziunea dintre cele doua grupuri, a dat nastere la alte doua grupuri: teparii din imobiliare si cei tepuiti.

Ne place foarte mult sa avem, sa avem si sa avem. Nu ne pasa de absolut nimic. Suntem dispusi sa ne vindem familia doar pentru avutia materiala.

Sumele de bani fiind foarte mari, naivitatea oamenilor fiind de asemenea mare, iar tentatia acestor speculanti (ca nu ii pot numi constructori) este infinit mai mare, astfel incat au aparut anunturile cu titluri precum “CASA LA PRET DE APARTAMENT”.

Nu as vrea sa ii dezamagesc pe cei ce s-au aruncat la asemenea ineptii, as vrea doar sa ii previn pe cei ce poate abia acum sunt in cautare.

Pentru a fi extrem de clar, vreau sa subliniez ca nu exista nicio casa la pret de apartament. Toate sumele sunt direct proportionale cu constructiile. O casa are X costuri, o cladire cu apartamente are Y costuri. Daca se respecta intocmai normativele din constructii, garantat acel apartament cu 2-3 camere va avea un pret final extrem de mare.

Nu v-ati intrebat cum de acum 15-20 de ani, sa iti faci casa era un lux? Acum orice mucos angajat de cativa ani la o multinationala (care oricum in 10 ani paraseste piata romaneasca) isi ia o casa.

Diferenta este ca acum exista acele “tertipuri” prin care se evita controalele.

Politia locala, departamentele de urbanism si ISC au doar munca de birou. Munca de birou care se bazeaza pe relatii si pile, pe sume de bani uriase prin care se cumpara tacerea angajatilor.

Normele in constructii sunt extrem de simple, clare si logice. Daca pe vremea lui Ceausescu nu exista rabat la fier si beton, acum… mai mult beton (cu piatra concasata/sparta, ca piatra de rau e mai scumpa), fier dupa pofta inimii, insa cu cat mai putin, cu atat masina dezvoltatorului va avea mai multi cai putere si lantul de aur mai gros.

Fundatii facute cu plasa sudata, polistiren lipit pe scandura, caramida/BCA de cea mai proasta calitate, duplexuri/triplexuri/cvadruplexuri si daca s-ar putea ar face si numaistiucateplexuri. Proveninta materialelor este dubioasa, caci oricine poate face rost de o declaratie de conformitate, angajatii nu au nicio pregatire, seful de santier nu stie o iota de teorie.

Constructiile nu se fac dupa ureche!

Voi intra in detalii intr-o postare viitoare.

Ideea este urmatoarea, dupa ce te-ai mutat, in casa/apartamentul visurilor tale, incep sa apara de fapt problemele… care, din pacate, nu se vor termina niciodata.

Instalatii sanitare cu probleme, iarna este prea frig, vara prea cald, igrasie, geamuri care fac condens, usi de proasta calitate, crapaturi si foarte foarte multe explicatii pentru oameni naivi, precum: “blocul/casa se aseaza” (se aseaza foarte repede daca respecti timpii de asteptare intre turnari si mai ales ai facut un studiu geotehnic si chiar ai facut si un foraj – nu mai vorbesc de pamantul de fundare care trebuie sa fie extrem de bine pregatit, ca altfel degeaba asteptam sa se usuce betonul)

Emanciparea este mare, atunci cand stii ca incepi sa iti inviti cunoscutii sa iti vada avutia. Insa, te rog eu! Nu te minti singur! Vorbim de niste zeci de ani, in care esti dator vandut.

Singurul lucru pe care ai putea sa il faci, este sa iti imaginezi cam cate batai de cap ai avea daca ti-ai face singur casa visurilor tale.

Diferenta intre tine si oricare constructor/dezvoltator imobiliar, este faptul ca, oricat de superficial ai fi sau nestiutor, cu tine insuti vei fi mereu extrem de exigent… sper! 🙂

In concluzie, creditele pe zeci de ani nu sunt fezabile, corporatiile nu au nicio vechime la noi in tara, nu putem vorbi de periodicitate sau siguranta unei piete stabile, veniturile fiind nesigure.

Per total, ma bucur pentru cei ce sunt multumiti si “au vazut etapele” in care s-au desfasurat constructiile.

Personal, nu am incredere nici cat negru sub unghie in nimeni cand vine vorba de constructii. Daca nu stai acolo, sa vezi ce se intampla, nu vei sti niciodata ce s-a facut, pana cand… nu se intampla ceva. Depinde de norocul fiecaruia.

Dat fiind faptul ca peste tot gasesti dezvoltatori imobiliari, prevad in curand o suprasaturare a pietei imobiliare. Inainte de 2020 piata imobiliara intra in colaps. Promit! 🙂

 

 

Creier de iitalian, sspaniol si rrom

by , on
August 28, 2017

Rromi = tigani

Iitalieni = stiti voi sa ii descrieti mai bine

Sspanioli = si pe acestia…

Ma intreb, cum de ne-am obisnuit atat de bine cu faptul ca majoritatea dintre ei sunt niste neavuti complexati, niste parveniti notorii si mai ales niste falosi fara masura?

Atunci cand vine vorba de sarbatori, parca nici noua nu ne place sa mergem la cumparaturi si sa nu auzim iitalieni vorbind o romana stalcita, parca nici noua nu ne place sa gasim locuri de parcare libere ci mai degraba cu masini de italia parcate “pe dos” si exemplele pot continua la nesfarsit.

Cum de fiecare dintre noi are zeci de exemple lacrimogene de interactie cu asemenea supraoameni?

Voi va dati seama ca ei conduc mii de kilometri, ca sa ne prezinte ultimele tendinte in materie de prostie/nesimtire/conduita si limbaj strain?

Voi va dati seama ca ei nu pot sa vina cu avionul, tocmai pentru ca au de carat de la scutece pana la balie in care racesc borcanele de muraturi, tocmai pentru ca “sunt din Italia/Spania”?

Tin sa ii anunt, ca nu se intorc in epoca de piatra.

Avem si noi internet, avem si noi apa curenta si chiar vorbim romaneste. Limba noastra este doar un fel de dialect pentru ei, dar acum incercam sa depunem si noi eforturi…

Si sa stiti, dragi iitalieni sau sspanioli sau ffrancezi, ca avem tot ce aveti nevoie.

Intradevar tin sa imi cer scuze in numele tuturor romanilor si a tarii intregi de fapt, ca nu avem parcari marcate special pentru voi, ca nu avem translatori voluntari peste tot, ca nu avem toate pastele si ingredientele de care aveti voi nevoie pentru a face lasagna, paste carbonara sau paella, nu avem etichetele produselor in mai multe limbi straine si nu avem in primul rand creier de iitalian, sspaniol sau ffrancez sau…

Daca aveam creier de iitalian sau sspaniol sau ffrancez sau… , atunci cand ateriza avionul aplaudam pana transpiram cu totii, bagajul de mana pe avion reprezenta sacosa de rafie ancestrala, mostenita din mos stramos si mai ales ne placeau teribil de tare masinile inchiriate.

Sarbatorile voastre nu sunt aceleasi fara noi… stim asta, de asta reveniti la rudele sarace din Romania! Dar nici ale noastre nu sunt aceleasi cu voi!

Mi-as dori sa mai existe doar vederi. Ne-ar fi de ajuns sa ne trimiteti doar vederi de sarbatori. Ce frumos ar fi… visez cu ochii deschisi…

La sfarsit am citi semnaturi de genul “Baci, con amore… Marco”.

Si despre tigani, spun un singur lucru, ii apreciez doar pentru faptul ca vorbesc cu acelasi limbaj/accent si la Berlin, Paris, Torino sau Madrid! Halal!

 

p.s.: Marco fiind Marcel de la etajul 3 plecat in Italia, anul trecut in August.

 

 

 

Stiti reclamele cu medicamente?

by , on
August 25, 2017

Atunci cand nu esti consumator TV, ci doar ocazional insemnand sub 1 ora/zi, fara sa vrei vei fi asaltat de reclame.

Pana aici, nu ar fi nicio problema, insa atata timp cat nu iti dedici jumatate din viata unor posturi de televiziune, clar inseamna ca target-ul tau este o anumita emisiune sau film. Si evident, ca dedicand atat de putin timp, vrei sa consumi ceea ce vrei tu, doar ca… televizorul este inundat de toate reclamele posibile si imposibile.

Daca tot am facut aceasta remarca, atunci hai sa disecam ce anume ne pune la dispozitie televizorul. Emisiuni/filme cu un continut real de maximum 2 ore, insa reclamele sunt cele care acum cativa ani reprezentau doar secunde, apoi au trecut la minute, iar acum sunt zeci de minute. Continut real putin, reclame mult.

In regula pana aici, Si daca tot avem atatea reclame, oare ce se promoveaza?

Ipohondria este singura “boala mintala” care exista in mentalul colectiv. Toata lumea sufera de orice, oricand, oriunde. Si daca nu sufera, atunci se uita in jur si zice “toti sunt bolnavi… si eu sigur am o boala incurabila intr-un stadiu sever… cand voi afla, va fi prea tarziu…” si atunci, industria farmaceutica (care este o industrie!!! Si ca orice industrie trebuie sa fie producatoare de profit!) produce foarte mult continut mediatic pe seama unor inchipuiri relatate de niste “personaje reale”.

Femeile sunt cele mai vizate, ele fiind, din perspectiva industriei farmaceutice, cele mai vulnerabile, cred eu.

Mi-as dori sa cunosc o actrita de reclame, sa o intreb pentru cati bani a participat la asemenea reclama.

90% din reclame sunt despre medicamente.

10% din reclame sunt despre orice altceva, relatate de copii.

Si-au dat ei seama ca vocile copiilor induioseaza orice suflet.

Penibil!

Sa vorbesti despre faptul ca o mananca, ca ii pute, ca are ciuperci, ca face pe ea, ca e constipata, ca are secretii, ca transpira, ca ciclul nu mai e ce a fost o data, ca are hemoroizi, ca are afte s.a.m.d. cum vi se pare?

Poate sunt eu absurd, insa nimic altceva nu se promoveaza.

Imi puteti spune si mie, daca nu sunt indiscret, cand ati vazut ultima oara o reclama la anticonceptionale, la prezervative sau la carti?

Ahhh… nu prea curand. Dar astea scad mult din profiturile unor industrii si lumea nu ar mai fi atat de spalata pe creier. Acum, am inteles! Pentru orice “demon”, exista un medicament!

Pot sa spun cu mana pe inima, ca industria farmaceutica si televiziunile ma fac sa vomit!

Make-up si carii

by , on
August 23, 2017

Incep sa inteleg anumite principii pe care se consolideaza o societate.

Din cauza perioadelor ciudate prin care trece sinusoidala vietii autohtone, oamenii se refugiaza in diferite placeri. Pana aici, absolut totul este pertinent.

Stiu, ca tot ce e frumos ne place tuturor, insa de aici si pana la deformarea realitatii este doar un pas.

Fiecare etapa cronologica din viata, are refularile, exagerarile sau chiar frustrarile ei, ca vrem sau ca nu vrem, asa este. Putini sunt cei ce discuta despre asta, tocmai pentru ca le creeaza un mare disconfort.

Consider ca este mai confortabil sa vorbesc in exemple, decat sa descriu acest subiect ambiguu si destul de complex. Asadar, in 2017, societatea se bazeaza pe consum. Acest consum, este creeat pentru a fi unul obsesiv fara un temei logic. Incepand cu micile cumpraturi de la magazin, pana la marile investitii din viata sau doar lucrurile de consum propriu de care avem nevoie pentru a ne satisface propriile standarde de trai, adaptandu-ne categoric si la bugetele de care dispunem.

Daca este sa dezvolt micile cumparaturi, m-as referi la o cantitate mare de produs, intr-un ambalaj extrem de atragator, cu oferte tentante, insa realmente cu o calitate mult sub cea initiala. Apoi, referindu-ma la marile investitii pot mentiona ahtierea societatii contemporane de avutie fara nicio baza financiara clara pe urmatorii zeci de ani, prin care isi asuma sa se indatoreze pentru ceva ce nu exista, fiind vorba doar de niste cifre pe calculator, pentru care plateste niste foarte multi bani fara sa fie constient de faptul ca niste zeci de ani … sunt niste zeci de ani!

Ne place sa ne vada lumea, ne place sa ne laudam si sa crestem in ochii celor din jur. Ne place trufia, ne place minciuna si ne place sa concuram cu altii care au aceeasi viziune.

Nimic, dar absolut nimic nu mai este ca acum cativa ani. Societatea se degradeaza din ce in ce mai mult. Avem pretentii fara a putea demonstra ceva, orice.

Daca stai putin si te intrebi, cum este posibil ca cea mai mare firma de “taximetrie” sa nu detina niciun autovehicul, sau cel mai mare “lant hotelier” sa nu detina nicio proprietate, vei realiza ca este posibil ca toata societatea sa se invarta in jurul celor ce predomina. Cei ce nu pun intrebari, doar deschid gura si inghit.

Pentru ca titlul postarii ma obliga, vreau doar sa spun atat, atata timp cat societatea din ziua de azi se bazeaza pe o frumusete inexistenta, bazata pe lipsa de igiena, sunt curios cum o sa fie viata de peste 50-100 de ani.

Cel mai elocvent exemplu care poate descrie viata de azi, este faptul ca astazi, conteaza mai mult decat ieri, cum arati, cum te imbraci, cum te-ai machiat (valabil pentru ambele sexe), cat de curata iti este masina, cat de nou iti este telefonul, doar ca … la stomatolog lumea nu prea se prezinta la 6 luni (lucru care defineste foarte bine mentalul colectiv -> cred ca stomatologii imi pot confirma acest lucru), de discutat nu prea ai ce sa discuti cu marea majoritate a indivizilor (fiind mai interesant sa dai scroll la gunoaiele de pe paginile de socializare), iar relatiile interumane se degradeaza pe zi ce trece, incepand cu orice interactiune de ordin firesc din trafic sau chiar si cu vecinii.

Dusmania, invidia si prostia se citeste in ochi.

Nu ramane decat sa ne mai facem cateva programari, sa ne mai tunam un pic si sa creem o imagine si mai falsa despre noi, cu un ambalaj, care credeti-ma chiar are un termen de valabilitate!

Ne vedem peste zeci de ani, cand silicoanele nu vor mai fi ultima fita.

Ceea ce ai in cap, nimeni, niciodata, nu iti va putea lua!

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)