Nunta sau divort?

by , on
September 27, 2017

Cum se face că doar explicând altora mai știm ce reprezintă cele două evenimente?

Cei care au trecut prin ambele situații, din diverse motive, sunt singurii care pot admite că se mai pot căsători și divorța la infinit, fără nicio problemă. (dar nimeni nu admite asta…)

Restul, sunt atât de habotnici, încât spun că există doar căsătorie sau doar divorț.

Ar trebui sa fie celebrate în același fel… doar că, la divorț nu te mai invită nimeni și nici nu mai ai ocazia să dai bani.

Divorțul pe de altă parte, reprezintă acel cancer în stadiu latent, cu care căsătoriții trebuie să trăiască, pentru a fi apți să fie arătați cu degetul.

Așa cum celebrăm nașterea, ar trebui să prețuim și trecerea în neființa. Înmormâtarea reprezentând doar pomană, în momentul de față. Mortul e mort…

Așa cum jurăm câte în lună și în stele la nuntă, așa ar trebui fim oameni și la divorț.

Doar că, aici intervine o mică problemă. Esența nu mai este reprezentată de sentimente adevărate, ci doar de fală, de mândrie și ipocrizie. Atunci când erai mare domn/doamna la nuntă, ar fi frumos să fii și la divorț. Pentru că ghici ce… se prezumă că știai cu cine te căsătorești și oarecum ți-ai asumat cele jurate. Acum, de rușine, bagi coada între picioare și faci de parcă nu ați fost împreună niciodată.

Stereotipurile oricum vor guverna întotdeauna, vorbele din bătrâni de asemenea. Cei din jur întotdeauna știu mai bine ca tine ce și cum, chiar dacă niciodată nimeni nu te-a întrebat cum ti-e acasă, dar atunci când ești pe marginea prăpastiei deja toți au explicații. Poate face parte din cultura noastră să judecăm, să fim deștepți și să știm totul. Din punctul meu de vedere, nu ar fi nicio problemă până aici… fiecare este liber să gândească așa cum vrea și să acționeze în acest sens.

Problema o reprezintă de fapt percepția colectivă asupra acestor evenimente și mai ales imaginea afișată DOAR în public.

Casa nu mai reprezintă acasă, rudele nu mai înseamnă familie, casatoria nu mai reprezintă jurăminte.

Absolut totul este într-o relație de interdependență. Dar ca să conturez acest subiect frumos, pot spune cu mâna pe inimă că pentru toți cei divorțați, toate de mai sus reprezintă o eliberare din minciună, în momentul divorțului. De asta toți cei căsătoriți, la început sunt novici, iar în momentul divorțului sunt experimentați.

Oamenii nu își mai asumă nici nunta, nici divorțul. De frică și de rușine.

Oricine se poate căsători, oricine poate divorța.

Handicapul este doar la nivel mental. Iar dacă există și un copil la mijloc, trebuie să transmitem mai departe acest handicap.

Bunătatea a dispărut de mult, sinceritatea de asemenea. (nu spun ca nu înțeleg motivele…)

Cred că suntem prea handicapați mental, ca să ne asumăm și partile proaste din imaginea pe care o afișăm. Abia atunci când îți asumi acest handicap, începi să întelegi de unde ar trebui să începi să îți abordezi viața.

Nunta este la fel ca divorțul. Nașterea la fel ca moartea. Sănătatea precum handicapul. Înțelepciunea la fel ca prostia.

În concluzie, cei mai eliberați oameni sunt cei divorțați, asta înseamnând că cei căsătoriți sunt … cum?

1 Comment

  1. Yo

    September 27, 2017 at 7:14 pm

    Eliberați in dragoste?Love is our resistance, doar ca trebuie sa o căutam, mai intai in noi, apoi in cei din jurul nostru, dar asta necesita multa răbdare,iar noi, oamenii in general,nu doar romanii, stam foarte prost la acest capitol :/

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)