Blackfish – Un documentar interesant despre balena ucigasa aflata in captivitate la Sea World, numit initial Sea Land, si nu numai.

Shamu, nu reprezinta doar o balena, reprezinta un brand dezvoltat in 20 de ani.

Nimeni nu si-ar fi dorit sa se afle de fapt lucrurile din spatele cortinei. Acum, lucrurile au cu totul alt inteles. Daca subiectul nu va este cunoscut, atunci aveti mai jos prezentarea lor 🙂

http://youtu.be/NyBwQsvP8GU

Daca vrei sa citesti lucruri care vand, ai gresit locul. Astazi, ma gandeam sa scriu despre banane.

Consumatori suntem cu totii, mai mult sau mai putin. Subiectul pare banal, insa sunt extrem de convins de faptul ca anumite notiuni va erau necunoscute pana acum.

Bananele nu cresc in copaci, sunt fructul celei mai mari plante cu flori din lume.

Drumul bananelor este una de vreo 2-3 saptamani, de pe plantatii pana la noi. Merita de vazut! 🙂

Duminica frumoasa!

Cunoasteti oameni care de curand s-au angajat? Cu siguranta!

Lumea lor este intr-o violenta schimbare si tocmai, pentru ca trebuie sa se adapteze, o fac destul de fals.

De exemplu oameni care au devenit doctori, parca mai ieri erau studenti sau chiar liceeni, iar acum nici nu mai stiu sa vorbeasca fara termeni medicali, de asemenea si in cazul celor care au terminat o facultate tehnica. Exemplele pot continua, insa la ce ma refer eu este faptul ca educatia, iar mai apoi locul de munca al oamenilor ii face sa para hilari.

Cei care lucreaza de putina vreme, pur si simplu, plutesc pe un norisor. Absolut totul graviteaza in jurul acelui loc de munca. Se raporteaza doar la acel loc de munca si traiesc doar prin acel loc de munca.

Nici oameni nu mai avem, in adevaratul sens al cuvantului, sau daca ii avem, sunt prea putini, nici meserii. Avem doar niste organisme in viata, mecanizate, indoctrinate, care nu fac altceva decat sa confunda realitatea cu minciuna. Acum meseria inseamna manager, iar omul este doar un obiect. Totul este rece, morbid, lipsit de substanta.

Cum se face, ca cei mai realizati oameni pe plan profesional sunt si cei mai nefericiti?

Daca nu m-as uita in calendar, incet incet mi-as pregati bagajele pentru concediul estival. Am trait la -42 de grade celsius, am prins ierni. Frumoase ierni! Sporturi de iarna. Frumoase sporturi!

Este prima iarna, cand sunt debusolat. Ce-i asta? Iarna? De ziua mea mereu am avut zapada. Pot sa imi pun o dorinta? Cui pasa? :))

Lumea mea, pe langa multe altele, a inceput intr-o iarna. Friguroasa iarna… Nu prea mai tin minte exact, eram preocupat cu alte lucruri. Vremea nu ma pasiona.

Am ajuns sa imi pese de cum era atunci si nu mai este acum, din pacate. Exact cum iarba e verde, cerul albastru, iarna este alba! Daca asa a fost, de ce nu mai este?

Nici sarbatorile nu mai sunt ce au fost, nici lumea de acum nu mai este ce era…

Sunt momente in viata cand ti-ar placea sa urli? Sa urli pana nu mai poti?

Durerea ne face sa ne comportam de parca suntem salbatici. Viata nefiind extrem de corecta, isi arata coltii atunci cand nu ar trebui.

Avem in jurul nostru tot felul de oameni, nimeni nu este perfect, dar mai presus de astea, sunt unii care sunt handicapati sau au dizabilitati fizice de tot felul.

Pentru ca majoritatea problemelor de acest fel apar in momentele cele mai nedorite din viata.

Pentru ca nu pot sa trec cu vederea, mai ales cand stiu cum anume sunt acesti oameni mici judecati de cei din jur, iti spun ca problemele lor, de fapt sunt problemele noastre. Daca societatea i-ar sustine, ei nu ar mai simti diferentele atat de tare. Trecand prin nenumarate operatii, imobilizari la pat, traumatisme cervicale, stiu ce inseamna sa nu poti. Iar atunci cand poti, de ce nu faci nimic? De oameni ce suntem?

Revenind la problema de fond, vreau doar sa subliniez faptul ca integritatea anatomica nu ne permitem sa excludem oamenii cu anumite urme ale sortii. Astfel, vreau sa le multumesc tuturor celor care au diverse probleme de integritate anatomica sau orice alta problema prin care au fost marginalizati/judecati de societate.  De fiecare data cand am cunoscut o astfel de persoana, am fost umplut de respect, uimire, admiratie pentru curajul si modalitatea de abordare a vietii.

Unul dintre persoanele care a aratat, ca mai presus de tot, el are incredere in sine si ca poate sa ii invete minte pe cei ce nu au niciun handicap/dizabilitate sau orice altceva, numele lui este Zoltan Kelemen. Nu are nevoie de nicio alta prezentare 🙂 Ma inclin in fata ta!

Ambianta este atat de banala, cand incep sa scriu. Trebuie sa ascult o melodie antrenanta… pe repeat! Si daca este posibil la maximum daca imi permite ora la care scriu.

Am subiectul pregatit, scriu titlul si sunt deja aici.

Vorbind cu oameni, vorbim de experientele noastre, incercam sa comparam lucrurile intre ele si la un moment dat incep eu sa descos interlocutorul meu. In cazul de fata, interlocutorul esti tu, caci eu scriu, ca tu sa citesti. Relatia dintre noi este importanta, pentru simplul fapt ca mie imi da satisfactie ce scriu exact cum iti da tie satisfactie ce citesti. Revenind, te intreb daca iti place sunetul vantului, pasilor in zapada, a frunzisului, a ierbii etc.

Iar tu, in prima instanta incepi sa crezi ca nu am toate tiglele pe casa, “cui ii pasa?”. Mie imi pasa! Imi pasa de orice lucru mic. Stiu sa ma bucur si de cerul instelat. Si nu la modul conversational, in care incerc sa imi demonstrez o falsa modestie. Nicidecum! Chiar de fiecare data cand sunt afara, este seara si senin, este imposibil sa nu ma prinzi cascand gura la cer cateva secunde. Acele cateva secunde sunt absolut fantastice.

Am asteptat doua luni sa vina iarna, a venit, si a si plecat. Paseam prin zapada, numai pentru sunetul de zapada crocanta de sub talpi. Alt lucru fantastic.

Iar toamna trecuta, toamna tarziu facusem o plimbare prin parc numai pentru a ma juca cu frunzele cazute. Pentru o imagine vizuala ampla, imaginati-va cum fac copii cand vad frunze uscate, portocalii. Exact asa faceam si eu!

In timp ce as pierde timpul de grija banilor, in loc sa stau sa numar porcariile altora, sa am grija lucrurilor care oricum nu o sa le iau cu mine, prefer sa ma bucur de absolut, si cand spun absolut fiecare lucru, ai exemplele mai sus, de care ar trebui sa ma bucur ca om.

p.s.: Nu degeaba am cumparat o super jucarie de numarat stelele ( http://www.telescop-expert.ro/ )  🙂 , ce-i drept si pe iTelefon poti sa faci acelasi lucru, diferentele fiind semnificative pentru cei ce nu se complac intr-o pozitie sociala de “cobai”.

p.s.2: Ce nu ai face sa mai dai timpul inapoi si sa faci ceea ce isi doreste sufletul tau, nu placerile pamantene de moment?!

Discutiile duse zilnic, in orice comunitate, regiune, tara, continent, se rezuma mereu la relatiile interumane. Acestea sunt bazate doar pe anumite actiuni.

Asadar, fara sa ne mai prefacem sau sa participam la un joc stupid, hai sa analizam la rece cum anume s-a format lumea asta. Nu implic nici partea religioasa si nici cea stiintifica. Suntem prea buni si stim sa gasim explicatii la toate prostiile pe care le facem noi ba chiar si neamurile sau stramosii nostri.

Cum ar fi sa admitem faptul ca multi oameni fac alti oameni mai mici, numiti copii, in diferite stari: de melancolie, de euforie, de ebrietate etc. Cum se face ca multi copii sunt facuti pur si simplu… la betie mai pe romaneste. Ei fiind doar rezultatul unor placeri trupesti spontane si de moment. Acei oameni mici, se fac mari si fac si ei la randul lor aceleasi greseli.

Pai atunci, cum pot sustine cei in cauza ca au facut totul constient? Exista un cuvant folosit des atunci cand lumea observa rezultatul lucrurilor de moment: “iubirea”.

Un alt exemplu relevant mi se pare cel cu actiunile noastre care nu dau rezultatul pe care ni-l doream, insa rezultatul ne surade si incercam sa facem de parca de la bun inceput stiam si controlat s-a ajuns in acesl stadiu. Stupid, dar la fel de frumos.

Oamenii mint de la varsta de ~4 ani, plus minus. Atunci totul este cladit pe minciuna si aparente. Tocmai de asta am incercat cu totii sa gasim explicatii fel de fel, pentru a-i da pe spate pe cei ce nu sunt in stare si nu ii duce capul, astfel devenim cei puternici si apti sa detinem controlul.

Astfel, ganditi-va la voi insiva, sunteti parte a unui complot sau faceti parte din rezultatul dragostei imaculate a doi oameni care au facut exact ce si-au propus si au avut si un rezultat pe masura.

Am parea/fi prea slabi sa recunoastem ca nu suntem ceea ce vrem sa parem ca suntem si totusi avem constiinta impacata, cu minciuni pe care ni le impunem sa le credem, desi stim ca batem campii?

Recovery!

Stii sentimentul ala stupid prin care te uiti in jurul tau si simti nevoia sa tipi/urli, pur si simplu sa iti manifesti trairile?

Stau si ma gandesc la faptul ca, de cand suntem mici ne dezvoltam diferite fobii, ca doar nu ne nastem cu ele. Asadar, cu cat cunoastem lumea din jurul nostru, ne dam seama ca ne temem de diferite lucruri/obiecte/actiuni/evenimente/sunete etc. Asta este prima etapa a acumularii, dupa ce avem cu ceva mai multa experienta si cunoastem lucrurile fundamentale, incepem sa ne mai dezvoltam putin, ma refer la perioada pubertatii.

In aceasta perioada anumite fobii se mentin, sunt la fel de vii ca in copilarie, altele se mai diminueaza, altele dispar si poate ne formam unele noi.

Dar, la ce anume vreau eu sa ajung este perioada de dupa facultate, incerc sa incadrez in timp si spatiu ca sa fiu clar, deja cunoastem lucrurile fundamentale si este momentul oportun de a ne alege calea in viata. Deciziile sunt ale noastre si responsabili sau nu facem anumite alegeri. Suntem cat de cat oameni.

Fobia cea mai crunta este dupa opinia mea, fobia de oamenii din jurul tau, de sistemul in care traiesti si tara din care faci parte. Totusi, incercand sa treci peste, zambesti! Este foarte important.

Unii despre altii vom vorbi mereu, iar denumirea generica este de barfa. Daca avem puterea sa admitem asta, inseamna ca facem pasi mici. De ce spun asta? Atata timp cat doua sau mai multe persoane vorbesc despre o persoana in lipsa, care face parte poate si din acelasi cerc de cunostinte, clar este barfa. Nu prea vei auzi oameni, vorbind de bine, alti oameni.

Eu am fobie de cozile la posta/angajatele de la posta. Daca vrei sa ma omori, pune-ma sa stau la coada la posta. Gata. Am murit!

In concluzie, eu vorbesc de cei de la posta. Sunt convins ca aveti exemple destule cum ar fi soferul de logan, angajatii supermarket-urilor, sefa de scara etc. O numesc generic: fobie de oameni! 🙂

Lucrurile nici nu mai au cum sa o ia razna, sunt de-a dreptul hilare. Iarba e albastra, cerul este verde si asa mai departe.

Eu scriu, tu citesti. Ce as face eu sa imi cresc putin vizualizarile? De exemplu as da ceva, cum ar veni, cadou.

Ce ai face tu sa primesti cadoul? Orice!!!

Cam asa s-ar descrie o situatie care observ ca prinde amploare. Doar pentru ca iti dau ceva, tu esti in stare de orice? Hmmm… ma gandesc sa cresc miza. Acest orice daca ar fi un rahat de telefon mobil, te-ai da mare cititor? In viata mea nu am facut si nu am sa fac in veci si-n pururi ceva doar pentru a primi ceva gratuit. 

Sa imi incalc principiile pentru o pomana? Hilar.

Ma refer la faptul ca toata lumea incearca sa induca o stare de obsesie/manie pentru anumite siteuri sau chiar personaje.

Nu ma intereseaza cate persoane imi dau like sau ma citesc, asadar un singur cititor daca s-a regasit in ce scriu eu, inseamna ca mi-am facut datoria. Este cel mai crunt lucru, sa faci ceva doar pentru ca trebuie sa faci, sau pentru supravietuire. Ia incearca sa faci anumite lucruri de placere, sa vezi ce satisfacut vei fi.

Uneori urasc, alteori iubesc, uneori vreau, alteori nu. Libertatea este un lucru extrem de important, iar atunci cand esti in goana unor vise derizorii, atunci nu mai ai timp sa observi si lucrurile din stanga, respectiv dreapta ta. Vezi doar un obiect sclipind la capatul tunelului. Bravo! Esti rezultatul pozitiv al experimentului de manipulare si indoctrinare dus de majoritatea companiilor.

Ma strange in spate cand ma gandesc ca sunt oameni care isi fac rate pentru un telefon mobil, televizor, masina sau orice alt obiect, de care oricine se poate delasa. Consider ca prioritatile au cam deviat de la normal, iar acum multi duc o viata derizorie avand ca scop achizitionarea unor gadgeturi.

Si toate astea fiind subliniate, te intreb eu asa frumos, cand a fost ultima oara cand te-ai bucurat de ploaie, de o raza de soare, cand ai fost politicos cu o femeie, cand i-ai intrebat pe cei din jurul tau daca sunt bine, cand i-ai facut un compliment unei colege/prietene, cand ai facut o prajitura, cand ai lasat hainele de firma si te-ai murdarit, cand ai facut lucrurile pe care nu de mult le mai faceai? Desi rar, le faceai, sunt ferm convins. Acum stai cu ochii in telefon si zici ca esti fericit?! Succes 🙂

p.s.: personal, stiu ca suntem liberi sa facem ce vrem, insa lumea se schimba, si in opinia mea, negativ. Tu ce zici?

Mancarea este buna. Sa mananci este bine. Sa mananci ceea ce gatesti este si mai bine. Nu ai nevoie de vreo super calificare, nu ai nevoie de absolut nimic. Daca faci cu drag, nu are cum sa nu iasa o mancare buna.

De acum inainte, in fiecare duminica voi posta ceea ce fac de mancare.

Astazi, eu propun, niste pulpe de pui fragezite cu vin alb Tokaji, ghimbir, scortisoara si rozmarin. Restul condimentelor sunt la alegerea fiecaruia, eu prefer cu foarte putina sare, piper, boia de ardei iute si ulei de masline.

Nu sunt fanaticul cartofilor, asa ca incercati cu orez Arlecchino.

Sa avem pofta 🙂

p.s.: de duminica viitoare voi posta si poze.