Stii sentimentul ala stupid prin care te uiti in jurul tau si simti nevoia sa tipi/urli, pur si simplu sa iti manifesti trairile?

Stau si ma gandesc la faptul ca, de cand suntem mici ne dezvoltam diferite fobii, ca doar nu ne nastem cu ele. Asadar, cu cat cunoastem lumea din jurul nostru, ne dam seama ca ne temem de diferite lucruri/obiecte/actiuni/evenimente/sunete etc. Asta este prima etapa a acumularii, dupa ce avem cu ceva mai multa experienta si cunoastem lucrurile fundamentale, incepem sa ne mai dezvoltam putin, ma refer la perioada pubertatii.

In aceasta perioada anumite fobii se mentin, sunt la fel de vii ca in copilarie, altele se mai diminueaza, altele dispar si poate ne formam unele noi.

Dar, la ce anume vreau eu sa ajung este perioada de dupa facultate, incerc sa incadrez in timp si spatiu ca sa fiu clar, deja cunoastem lucrurile fundamentale si este momentul oportun de a ne alege calea in viata. Deciziile sunt ale noastre si responsabili sau nu facem anumite alegeri. Suntem cat de cat oameni.

Fobia cea mai crunta este dupa opinia mea, fobia de oamenii din jurul tau, de sistemul in care traiesti si tara din care faci parte. Totusi, incercand sa treci peste, zambesti! Este foarte important.

Unii despre altii vom vorbi mereu, iar denumirea generica este de barfa. Daca avem puterea sa admitem asta, inseamna ca facem pasi mici. De ce spun asta? Atata timp cat doua sau mai multe persoane vorbesc despre o persoana in lipsa, care face parte poate si din acelasi cerc de cunostinte, clar este barfa. Nu prea vei auzi oameni, vorbind de bine, alti oameni.

Eu am fobie de cozile la posta/angajatele de la posta. Daca vrei sa ma omori, pune-ma sa stau la coada la posta. Gata. Am murit!

In concluzie, eu vorbesc de cei de la posta. Sunt convins ca aveti exemple destule cum ar fi soferul de logan, angajatii supermarket-urilor, sefa de scara etc. O numesc generic: fobie de oameni! 🙂