Despre frustrari, depresie si autosuficienta

by , on
May 9, 2018

Sa vorbesti in secolul nostru, despre subiecte care sunt musamalizate voit, inseamna ca esti cel putin straniu.

Oamenii adora sa minta, sa mimeze si sa para mereu “altceva”.

Ca majoritatea evita sa deschida subiecte de acest fel, care in cele mai multe cazuri aduc atingere imaginii perfecte ale individului – este una, insa este cu totul altceva sa admitem si faptul ca exista “unii” care sunt dispusi oricand sa joace cu cartile pe masa.

Din punct de vedere cronologic, primele neadevaruri incep din copilarie, atunci cand invatam diferite tertipuri de a ne scuza in fata celor care incearca sa ne educe, sau hai sa o numim perioada noastra de acumulare.

Apoi urmeaza perioada in care, toate aceste neadevaruri de fapt incep sa se consolideze in rabufnirile adolescentine, determinand un comportament dificil si neinteles de cei ce ne-au educat in prealabil, perioada de consolidare.

Iar in cele din urma, pana la moartea individului urmeaza o perioada, de-a dreptul haotica, in care jongleriile cu minciuni si neadevaruri devin o materie de baza a existentei umane.

Acum ca am delimitat cronologic modalitatea de abordare a vietii, hai sa analizam putin ce se petrece pe parcursul acestor ani.

Nu ne atingem de copilarie, pentru ca in acea perioada, naivitatea individului este delimitata clar de necunostinta.

Intre 20-35 de ani exista perioada aceea, in care simti ca poti muta muntii din loc, insa cu cat te apropii de limita superioara (care difera de la individ la individ) incepi sa intri in panica.

Dupa 35-40 de ani incepi deja sa iti dai seama ca ai pierdut extrem de mult timp si incerci sa recuperezi fel si chip.

Majoritatea persoanelor acumuleaza frustrari toata viata, oarecum fiind normal. Dar cele mai multe frustrari apar doar pentru ca oamenii adora sa minta, sa mimeze si sa para “altceva”.

Toata nebunia asta cu tehnologia, care iti prezice, care iti este partener peste tot, care iti drege, care iti face, care stie tot, fara de care nu existam, este o idiotenie. Sa nu poti trai fara retele sociale, pe care le blamai mai ieri, sa nu stii sa gatesti fara o reteta de pe internet, sa vrei sa faci orice si sa poti doar pentru ca ai internet, dezvolta niste mici monstrii in oameni. Am spus-o si o mai spun, confortul naste monstrii.

Toate retelele de socializare duc in acelasi punct, dorinta de a arata perfect. Dorinta de a arata cat de buni si frumosi suntem. Dorinta de a ne ascunde defectele. Insa, un mic amanunt tine de faptul ca toate aceste lucruri tin doar de partea de “ambalaj”. Iar atunci cand ai un loc cu foarte multe ambalaje, incepe o concurenta acerba in promovare. Sunt total de acord! Unii mai frumosi ca altii, unii mai invidiosi ca altii s.a.m.d. Dar din punctul meu de vedere, ideea de la care s-a plecat si ideea la care s-a ajuns, sunt total opuse. S-a ajuns la un cos de gunoi cu extrem de multe ambalaje sifonate, insa intinse cu unghiile, asa cum faceam acum ceva ani cu ambalajele de la gume.

Cred ca deja e clar ca lumea are niste frustrari clare. Iar de la frustrari la depresie, este doar un pas. As putea sa descriu aceasta tranzitie intr-un singur fel. Timpul. Daca frustrarile tin o lunga perioada de timp, incep sa se cuantifice in depresii de diferite forme.

Iar depresia incepe sa se resimta mai ales atunci cand apar copiii in viata oamenilor. Sa iti doresti mai mult decat orice sa ai parte de liniste si de viata ta virtuala, sa iti doresti timp pentru tine = pentru a face … nimic, sa nu te preocupe educatia copiilor tai, sa urle copiii si tu efectiv sa nu fii preocupat sa ti-i linistesti, sa nu iti pese de oamenii din jur, sa nu ii respecti pe cei din jur, sa nu mai ai rabdare, sa nu mai ai chef de nimic si sa ti se para ca ai foarte multe nemultumiri, iar daca ai avea ocazia, ai rupe pamantul si in acest moment fara sa te uiti inapoi, tin sa te anunt ca nu ai facut decat sex. Oricine poate, oricand, oriunde. Dar nimic de pe lumea asta nu iti da dreptul sa faci un sex, iar apoi sa nu iti asumi ce ai facut. Esti cretin daca iti permiti sa iti bati joc de viata unui om care in tine nu vede decat un idol.

Copiii isi idolatrizeaza parintii, pana incep de fapt sa si-i cunoasca.

Partea cea mai periculoasa in tot caruselul acesta, este momentul in care toti cei depresivi si cu frustrari, din propria liniste emotionala fac orice pentru a avea cei mai cei copii. Copiilor vostri nu le pasa daca ii imbracati de la second hand sau de la mall, insa incep sa considere acest lucru o normalitate in momentul in care incep sa interactioneze cu alti copii, care este foarte posibil sa nu se ridice la nivelul lor. Aici incep sa apara copiii cu nasul pe sus, lipsa de educatie, comportamente deviate etc.

Sa ii sufli in treilitere, pentru ca nu esti capabil sa gestionezi niste lucruri, pentru ca vrei sa arati celorlalti parinti ca al tau este cel mai cel, pentru ca al tau copil trebuie sa se remarce in comparatie cu restul muritorilor de rand, repet, esti cretin/a.

Autosuficienta este momentul in care incepi sa fii multumit de ceea ce ai realizat. Esti pe nisipuri miscatoare si nici nu stiai…

Nu ai realizat nimic, crede-ma. Ai curaj sa pui pe masa tot ce ai facut bun? Insa, te provoc sa pui pe masa si tot ce ai facut rau.

Te asigur, oamenii vorbesc, enorm! Barfa este sport national. Daca ai stii tot ce stiu cei din jurul tau despre tine si familia ta, poate ai fi in sah-mat. Esti convins/a ca stii totul despre cel/cea de langa tine? Esti convins ca cei din jurul tau nu stiu si alte dedesubturi despre tine?

De asta arata societatea din ziua de azi asa cum arata, pentru ca exista o lupta continua intre frustrarile oamenilor, apoi o negare a depresiei si in cele din urma ne este demonstrat faptul ca autosuficienta triumfa.

Ca sa o luam invers cronologic, stiti doamnele de la Botched? Ele sunt bunici. Mai inainte de asta au fost mame. Mai inainte de asta adolescente… si tot asa.

Din nebunia asta toata, lantul s-a rupt in momentul in care au inceput sa aibe frustrari, apoi usor usor au dat-o in depresii. Dar totusi au demonstrat ceva…!

#hilar

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)