Oricine ai fi, la un moment dat trebuie sa pui capul pe perna. Corect?

Daca da, se presupune ca esti om.

Umanitatea asta fatarnica, este indusa in principal de “parinti”. Cei ce ne invata de bine si de rau, atunci cand inca nu suntem capabili sa apreciem ce anume trebuie si ce anume nu trebuie. Am pus in ghilimele cuvantul parinti, pentru ca nu as vrea sa folosesc acest cuvant, insa altfel nu as reusi sa ma fac atat de inteles.

Pe parcursul vietii, fiecarui individ i se contureaza personalitatea in functie de trairi, experiente, amintiri, traume, educatie, familie, prieteni etc.

Momentele de epatare a parintilor, urmeaza sa se defineasca in timp, sub forma unor excese ale copiilor.

Acesti copii, mai devreme sau mai tarziu, ajung sa se angajeze.

Incep sa apara frustrarile, problemele, greutatile, creditele, tensiunile, care pana odinioara erau suportate de parinti. Acesti parinti, considerand ca “a fi un tampon”, pentru copii, este un lucru mirific. Nu este chiar asa, “a fi tampon” fata de realitate, nu inseamna altceva decat sa iti ingradesti copilul intr-o lume virtuala. Exact ca “swipe-ul” de pe telefon, tu crezi ca ai ocupatie, insa, ghici ce, chiar nu ai, atata timp cat nu stii decat sa dai swipe si sa iti curga din gurita.

Revenind la subiectul nostru… Acesti indivizi, in momentul in care ajung angajati, vor cauta variantele cele mai usoare de a se imbogati, pentru ca mama si tata, ne-au insuflat faptul ca banii sunt solutia tuturor problemelor.

Aici am vrut sa ajung de la bun inceput, ca sa pot explica abuzurile societatii din ziua de azi.

Acum pot sa vorbesc despre judecatori, procurori, avocati, doctori, politisti, asistenti medicali, profesori si asa mai departe, puteti continua si voi din experientele voastre.

Toata meseriile, sunt necesare pentru o societate corecta. Fiecare individ trebuie sa se integreze intr-un sistem care sa conlucreze pentru buna functionare a maselor.

Atunci cand in aceasta hora, apar verigi cu vicii, lantul se rupe mai devreme sau mai tarziu.

Singurul lucru pe care il blamez, este faptul ca lumea nu isi asuma realitatea. Lumea nu vrea sa vorbeasca despre subiecte incomode. Lumea se bucura ca ceea ce se intampla in tara asta, “nu li s-a intamplat lor”.

Sa ajungi in Secolul XXI, sa te bucuri doar de binele propriu si sa te implineasca faptul ca tu nu ai patit asa ceva, sau nu ai trait asa ceva, sau tie nu ti s-a intamplat, este mai mult decat diabolic, bazat pe un retard mental clar.

Acum ceva timp, exista o delimitare clara intre meserii, acum exista un punct comun. Nevoia de bani. Nevoia de a tine cu dintii de un job. Nevoia de supunere bolsevica. Nevoia de bani. Foamnea de bani. Si iarasi foamea de bani.

Nu exista nicio diferenta intre meserii in ziua de azi. Judecatorul, este o femeie de 30 de ani, care acum 10 ani “se rupea” in cluburi, care acum este o mare doamna si poate folosi legile intr-un mod abuziv. Domnul Procuror e cel ce era “party animal”-ul din crasme, cel ce era atat de “modest”, incat avea el grija ca toata crasma sa stie ca demnitatea lui de procuror, este impecabila. Insa, ghici ce? El era cel ce se credea nemuritor. Astazi, nu mai aude nimeni de el. Nici macar un pres nu mai este. Avocatii scot cel mai bun timp la slalom printre jaloane. Ei stiu tot, ei stiu ce si cum, ei stiu exact cat alcool sa bei si sa conduci, ei stiu exact cum se iau banii murdari de la jegurile societatii, incercand sa afiseze o imagine imaculata. Ei sunt cei ce stiu ca daca omoara un om, pot scapa intr-o clipita. Ca doar… ce mai este viata unui om? Doctorii? Si ei sunt minunati. Mai ales daca nu le dai bani. Mai uita cate ceva prin tine. Ca doar in urma unui accident rutier, avand capul “putin deschis”, sa ti se uite un ciob de parbriz care calatoreste spre creier, este o nimica toata. Eee… se mai intampla. Bine ca nu a fost mai rau. Asa-i ca asta-i mentalitatea noastra? De supunere si tacere? Domnul politist care avea diverse dosare pe birou, cum le-a instrumentat? Aaa… cu scuzele de rigoare, ca face munca a 5 colegi care sunt in concediu si el saracutul nu face fata. De abuzuri nici nu mai spun, dupa un apel la 112, isi facea reclama la apartamentul pe care il are de inchiriat: “stiti, e luat prin prima casa, nu am voie, dar pentru banii corecti si oameni de incredere, l-as inchiria”. De profesori numai de bine, de asta doamna profesoara acum nu mai este in sistemul de invatamant, pentru ca s-a aflat ca isi petrecerea timpul pretios dedicat lecturii, la chermeze si petreceri cu elevi de 16-17 ani, o mare “doamna “.

Exemple stim cu totii.

Trebuie sa invatam un singur lucru. Realitatea este cruda. Iar atunci cand ne bucuram ca noua nu ni s-a intamplat, nu inseamna altceva decat, am avut sansa de a nu trai asa ceva, pana acum. Insa, viitorul nu ni-l poate garanta nimeni.

Daca lucrurile nu ar fi asa cum am relatat eu mai sus, as fi cel mai fericit. Dar din pacate, oamenii sunt ahtiati dupa bani si avutie. Oamenii sunt in stare sa calce peste cadavre pentru propriul interes.

Nu am scris de mult pe blog, insa cu toata povestea aceasta din Caracal, nu mi s-a conturat nimic altceva, decat ca o veriga a lantului s-a rupt. Tragedia este faptul ca lumea nu vrea sa iasa din complotul asta. O tara intreaga a complotat pentru aceasta tragedie.

Atunci cand esti diferit, esti inghitit de multime. Dar cred ca ar trebui sa invatam ca a dansa la hora, nu ne aduce niciun beneficiu.

Omenia, modestia, seriozitatea, politetea, educatia, sunt lucruri de mult apuse. Valorile de astazi sunt reprezentate de obiecte cumparate in rate, de fala, de opulenta, de impunerea unor standarde false, insa lucrurile minime au disparut.

Intrebarea mea, dupa tot ce am scris, cat mai dureaza pana la o viitoare tragedie?

Oamenii cu interese proprii, cu metode meschine, reprezinta societatea din ziua de azi. Atat.

Te-as intreba un singur lucru: cum poti pune capul pe perna?