Din categoria necesitatilor fundamentale face parte si alimentatia.

Mancam orice, oriunde, oricand, mai ales daca ne este foame. Desi, de multe ori mancam doar de pofta.

Totul este in regula pana aici…

Dar ce facem atunci cand ne dam seama ca felul in care mancam, ne diferentiaza de restul persoanelor de la masa?

Poate nici nu realizam cat de important este felul in care mancam?

Personal, nu am pus pret niciodata pe sfaturile nutritionistilor sau a specialistilor in alimentatie. Exista extrem de multe subiecte care tin de felul in care mesteci, felul in care introduci lichidele in timpul meselor, felul in care fructele au un rol important in digestie inainte/dupa masa s.a.m.d. Stiu insa multe persoane care mesteca orice fel de mancare de un anumit numar de ori si din spusele lor este mult mai in regula asa… nu intru in detalii.

Unii mananca repede, altii incet.

Aici intervine subiectul pe care vreau sa il dezbat

Sa ai pretentia ca esti intreg la cap, insa nu te auzi clefaind sau nu vezi faptul ca vorbesti cu mancarea in gura sau iti sar bucatelele de mancare din gura in timp ce te adresezi cu mare entuziasm catre ceilalti participanti la ospat, sa te scobesti cu degetele incercand sa gasesti cutia Pandorei dintre masele, sa nu stii sa folosesti tacamurile la un nivel de baza… e tragic!

Departe de mine gandul, prin care as avea pretentia la toata populatia planetei sa stie la perfectie maniere de acest fel. Nu!

Insa, de aici si pana la felul in care unii efectiv nu se simt stanjeniti, nu se aud, nu se vad, nu se simt, nu se … nimic, in timp ce mananca… e cale lunga.

Ca femeie, ai pretentia de la el, sa fie asa cum nu exista altul; ca barbat, ai pretentia sa fie cea mai doamna dintre doamne. Pentru ce???  Ce conteaza cate magazine de firme ai vizitat daca habar nu ai sa pui in practica niste chestiuni elementare si mananci de parca ai scapat la troaca.

Pe vremea cand familiile nu erau amenintate ca li se iau copiii de catre Norvegiei, pentru maltratare, pe vremea cand bataia era efectiv rupta din Rai si era doar o modalitate prin care copiii trebuiau sa realizeze ca prostia lor chiar a ajuns sa intre in conflict cu rabdarea parintilor, inca se mai foloseau metode coercitive de educatie precum:

• oglinda pusa in fata copilului in timp ce manca, avea timp sa se analizeze 10-15 minute cat dura masa

Metoda simpla, dar extrem de eficienta! Va spun eu! Nimeni nu s-a nascut perfect, insa cred ca avem menirea sa devenim mai buni, nicidecum sa regresam.

Hainele frumoase la nunti, cumatrii sau aniversari de tot felul, machiajele exceptionale, detaliile bine definite, formeaza un tablou cu felul in care mananca foarte multi dintre noi.

Daca cel putin un cititor admite faptul ca s-ar putea sa existe unele mici imbunatatiri de facut, inseamna ca postarea mea si-a atins scopul.

Niciodata nu este prea tarziu sa admiti ca mai este ceva de facut sau de imbunatatit!