Contactul vizual primeaza cand vine vorba de oamenii pe care dorim sa ii cunoastem.

Din cauza egoismului/a sentimentului de superioritate/a ipocriziei, atunci cand cunoastem o persoana, o judecam inainte sa apuce sa deschida gura. Sistemul de valori al fiecaruia, mentalul colectiv si mai ales egoismul ne fac sa tragem concluzii pripite, sa judecam si sa  subestimam.

Cum se face, ca atunci cand cineva incepe sa iti povesteasca despre lucrurile dureroase din propria sa viata, lucruri pe care le-a trait si i-au marcat prezentul, incepi sa lasi garda jos dand dovada de compasiune si intelegere? Pe scurt, hai sa o descriem parsivitate.

Pana nu admiti faptul ca nu ti-ai dori astfel de oameni in propriul tau anturaj, oameni care poate nu sunt atat de comuni, oameni care poate exceleaza prin diferite lucruri si totusi aparentele sunt altele, nu vei avea puterea sa fii tu insuti puternic.

Etaloanele false, categoriile sociale bine delimitate sunt gandite doar pentru a imparti oamenii. Incearca sa ii ajuti sa se integreze pe cei ce au nevoie, fara ca acestia sa se simta ajutati si iti vei da seama cam de cat respect si apreciere poti avea parte.