Desi nu ne-am ales noi soarta, am primit-o.

Desi nu ne-am ales noi religia, am fost botezati.

Nu ne-am ales nici culoarea, familia, tara, cultura sau mediul in care sa crestem.

Soarta/destinul/Dumnezeu/Allah a ales mult inaintea noastra.

Viata pe care o ai, iti apartine, nu este nici transmisibila, nici nu se poate returna. Ca anumite lucruri ti se intampla si poate consideri ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap, sau dimpotriva consideri ca esti nedreptatit, nu are nicio relevanta. Pentru ca nu esti atent la toate lucrurile pe care le faci, ca le uiti, sau nu mai ai notiunea timpului, nu inseamna ca ceea ce traiesti astazi nu este rezultatul unui cumul de lucruri/fapte pe care le-ai facut.

Nu vorbesc de vreun calcul matematic, de un algoritm prin care poti afla ce si cand ai facut bine sau rau, ci ma refer la faptul ca nimic nu ramane neterminat.

Ca avem boala de a asocia totul din viata noastra cu timpul, spatiul, anumite persoane, nu inseamna nici pe departe ca totul este exact si concret asa cum ni se pare noua, trebuie sa admitem ca totul este relativ.

Mai mult decat atat, acum consideri ca totul ti se cuvine, ca totul iti apartine, ca totul este in favoarea ta, ca niciodata tu nu vei putea pati nimic, nimic rau nu poti pati. Nu este chiar asa. 🙂 Ca nu admiti asta, doar pentru ca cei din jurul tau te vor considera slab sau pur si simplu onest, este cu totul si cu totul alta poveste.

Culmea indiferentei, este faptul ca asocierile cu trecutul sau cu viitorul sunt la ordinea zilei, in loc sa ne amintim de lucrurile din trecut pentru a fi mai buni acum, nu maine. Maine este deja alta zi si mult prea multe se pot intampla pana atunci.

Ca ti-a murit un parinte, o sora, ar trebui sa nu te descumpaneasca, este firul normal al vietii, insa incearca sa petreci mai mult timp cu cei pentru care tu esti un erou, asa cum si cei morti, la un moment dat au reprezentat un “stalp” pentru tine. Fii tu exemplul pe care il astepti de la altii.

Ca regreti ca nu fac cei din jurul tau acel lucru pe care tu il astepti, fa-l tu! Nu este vorba nici de mandrie, nici de inteligenta, nici de prostie. Este vorba doar despre omenie.

Astazi poti manca si paine uscata, maine poti manca la un resturant taiwanez din East Village – Manhattan, important este sa nu uiti ce ai mancat initial. De unde ai plecat si unde ai ajuns. Oamenii uita si se uita. In loc sa se uite ce se intampla in curtea vecinului mai bine uita-te in propria ta curte. Este mare lucru sa poti sa admiti si sa iti observi propriile greseli.

Iar acum, intrebarea de sfarsit, daca nu ar exista pentru o zi haine, masini, machiaj, obiecte opulente, telefoane mobile, si cu totii ar trebui sa iesim din casa fara toate astea, ai mai fi la fel de sigur pe tine? 🙂

Mult pa!