In secolul vitezei, toata lumea incearca sa tina pasul cu “timpurile”, cu viteza si cu noutatile.

Sa inveti de pe internet notiunile de baza care ne definesc, mi se pare de-a dreptul de neinteles. Cum sa inveti de la altii cum sa iubesti, ce inseamna dragostea, cum anume sa ii arati unei persoane ca iti place si fel de fel de sfaturi stupide, pentru trairile noastre interioare. Sa iti spuna altcineva cum anume sa iti organizezi trairile, nu pare putin contradictoriu? Pai daca sunt trairile tale, e firesc sa ti le organizezi tu, sa te bucuri de propriile tale reusite/deceptii/probleme/zile frumoase/amintiri etc. Cum sa vin altcineva sa imi spuna mie cum anume ar trebui sa iubesc, sa traiesc, sa astept, sa ascult, sa vorbesc… ? Cum?

Sa fii liber, inseamna sa nu depinzi de nimeni. Sa fii un ucenic, un ajutor, un servitor, inseamna sa faci ce vrea altcineva. Nu ceea ce vrei tu. Tu daca maine nu faci anumite lucruri, inseamna ca se vor rasfrange urmarile tot asupra ta. Deci, nu esti liber.

In secolul vitezei, lumea uita de lucrurile fundamentale care ne definesc ca indivizi si mai ales ca mental colectiv. Sa fii liber, trebuie sa se regaseasca in mentalitatea ta, in stilul tau de viata, nu doar in vorbele tale fara nicio baza reala.

Asadar, dimineata cand te speli pe dinti, uita-te bine in oglinda si gandeste-te la ceea ce faci. Faci pentru ca asa vrei tu? Sau pentru ca pur si simplu esti o parghie?

Cand stii sa te bucuri de lucrurile marunte, sigur stii sa te bucuri si de cele mari. Invers, risti sa nu le observi pe cele marunte, asadar s-ar putea sa ai impresia de libertate, fiind captiv in propria ta mentalitate gresita.