Cand stateau niste oameni la o masa, asa pe inserate si puneau la cale lumea asta, oare la ce s-au gandit cand a venit vorba de noi, romani?

Suntem extraordinar de destepti, de contemporani, de solidari, de eficienti, de destepti, de ce mai vreti voi…

Daca v-as spune ca dupa propria voastra moarte, ati avea posibilitatea sa va vedeti neamurile/prietenii/apropiatii, cum ati vrea sa se comporte cu ce a mai ramas din voi? Sa va iubeasca si sa va admire pentru tot ce ati facut, sau sa stea sa va caute aschia din ochi, in loc sa observe barna din propriul ochi?

Ne intereseaza cand unii fac avort, cand altii fac copii si postam poze pe retelele de socializare cu sotiile lehuze, ne intereseaza oamenii importanti doar dupa ce mor din cauza unui sistem deficitar sau chiar a vietii mediocre, vrem sa ne asociem cu unii sportivi dupa ce ei ajung mari, pana atunci nici nu stim cat costa viata unui sportiv, vrem sa parem crestini si facem biserici, asociem avutia cu banii, fericirea cu damele de companie.

Ca femeie nu esti ceea ce vrei sa pari, iar ca barbat nu pari ceea ce vrei sa fii.

Fara nicio tresarire, pot sa traiesc fara sa vad poze cu lehuze, nu imi pasa o femeie cum arata in primele 5 min dupa ce naste. Nu imi pasa ce fac altii, cu totii avem propria viata, insa daca nu o avem, clar incercam sa o traim pe a celor din jur.

Nici mult nu mai este pana cand sa vedem filmulete postate pe internet cu mometul facerii copiilor, poze de doar cateva minute cu cei care au murit. Aceeasi stupida intrebare, sunteti fericiti cu voi insiva?

Din respect pentru un mort, taceti din gura, in semn de apreciere lasati capul plecat, ca oricat de buni/frumosi/vedete am fi noi acum, groapa ne asteapta. Acum sau mai tarziu.

Odihneasca-se in pace!