Ma gandeam sa deschid subiectul cartilor. Carti postale, vederi, carti, enciclopedii…

In momentul in care devii extrem de sigur pe tine, ca poti, doar pentru ca tii un telefon/tableta/pc in mana si cauti pe Google, clar ai pierdut jocul al carui jucator erai. Cu sau fara voia ta…

Cand eram mici trimiteam de Craciun, Pasti, 8 Martie mici atentii sentimentale, pentru ca asa era etic. Cui ii pasa daca era bine sau nu, insa cu siguranta cei ce primeau vederile zambeau, desi cu siguranta scriam cuvintele intr-un mod absolut firesc pentru varstele respective.

Atunci ne gandeam ce bune sunt prajiturile de casa, torturile imense cu crema, muraturile facute de casa, totul era bun si facut acasa. Nu vorbesc in nume propriu, vorbesc de generatia mea.

Atunci aveam libertate, eram fericiti, faceam miscare prin paduri, podurile blocurilor, scoala, peste tot.

Atunci stiam cand sunt zilele de nastere a celor din jurul nostru si ne bucuram pentru ei de parca ne bucuram pentru noi insine.

Cand cineva avea nevoie de ajutor, nimeni nu se gandea de doua ori, mai ales daca omul era intr-o situatie exceptionala.

Atunci se mergea cu stropitul de Pasti, se ofereau flori in semn de apreciere si multumire-orice tip de floare.

Atunci hainele erau “capatate” de la fratii mai mari, si parca erau cumparate din mall.

Stiam ce sa facem astfel incat sa nu treaca nicio zi fara sa fie memorabila.

 

Iar treptat am inceput sa ne prostim. Parca din ce in ce mai tare. Garoafele nu mai reprezentau flori, ne-am murdarit de cuvantul Orhidee/crin imperial pe la gura, apa minerala nu mai era buna – exista Pepsi/Cola, magazinele de haine/SH/boutiqurile nu mai era precum un mall, posturile de radio au inceput sa aibe denumiri in engleza – ca trebuia sa parem si noi mai inteligenti, sa deschizi usa unei doamne acum este iesit din comun, nu ne mai plac mancarurile gatite ci gunoaiele din comert – facute cat mai repede,  fara retelele de socializare nici dracu` nu te-ar mai cauta sa iti zica la multi ani, caci daca nu esti online – nu existi, miscarea nu se mai numeste sport ci fitness, zumba, mumba, rumba, Pumba…

Si daca tot am mentionat de Pumba, eu si acum apreciez desenele animate de atunci. In fiecare duminica dimineata sunt desene frumoase.

Apropo, nici posturile de desene nu mai stiau de obositii Tom si Jerry, stiau doar de roboti, draci, laci…

Exemplele am de aici si pana la luna. Chiar si inapoi… 🙂

Daca nu am dreptate, prefer sa vad ca nu imi citeste nimeni postarea. Daca am dreptate si mai aveti exemple de mentionat, astept comentariile voastre.

MUTLEY DOOOOO SOMETHING!!!