De multe ori imi fac timp sa observ oamenii din jurul meu.

Cred ca cel mai urat lucru, este faptul ca majoritatea oamenilor, ajung la o anumita varsta, cu foarte multe regrete.

Bolile, problemele, viata in general, nu sunt atat de toxice precum durerile neexteriorizate.

De foarte multe ori, deciziile de moment se bazeaza pe placerea de moment. Rarisim se intampla sa aud oamenii sa se gandeasca si la “mai tarziu”, “mai apoi’, “dar maine?”.

Fiind vorba de un subiect tabu, precum in cazul alcoolicilor care nu suporta sa discute despre alcool, sau in cazul dependentilor de droguri care nu discuta despre dependenta proprie, tocmai pentru “a nu se afla”. Desi toata lumea vede, nimeni nu vorbeste.

Oricand, sunt deschis sa vorbesc despre subiectele de acest fel. Desi “deranjul” este evident in ochii celor ce se simt in aceste situatii, am observat ca discutand se pot rezolva foarte multe probleme.

Dar atunci cand falsa intelepciune detine controlul propriilor decizii, atunci clar nu o sa se vorbeasca despre asemenea subiecte.

Rolurile pe care le jucam, la un moment dat se termina. Pentru unii mai urat, pentru altii mai frumos, unii isi doresc sa se descotoroseasca cat mai repede, iar altii si-ar dori sa mai traiasca inca 10 vieti.

Aici apar regretele.

Regretele sunt dureroase, in primul rand, pentru ca ne afecteaza emotional, iar atunci cand se apropie momentul sa se traga cortina, ramanem singuri si aproape goi. Si… ? Si atunci ne-am dori DOAR oameni in jurul nostru. Atunci, nu mai exista nevoia de obiecte, de avutie, de averi.

In al doilea rand regretele sunt precum cancerul. Nu vede nimeni ca avem regrete, dar moralul nostru este pus in genunchi si murim incet incet, dar sigur. Iar pe sinusoidala vietii, apar doua perioade aproape identice: copilaria si perioada dinaintea mortii. Iar trasaturile de baza, care ne definesc aceste perioade sunt inocenta si iubirea. In rest… doar orgolii/imbufnare/prostie/excese/egoism, ca doar… suntem oameni, putem sa facem ce vrem, ca mai este pana “ne ducem”.

Mi-ar placea sa vad oamenii mai constiinciosi cu propriul destin.

Mi-ar placea sa vad cupluri in care exista iubire si respect si dupa multi ani de relatie (nu doar obisnuita/verighete/obligatii si datorii).

Mi-ar placea sa vad oameni responsabili cu mediul inconjurator.

Mi-ar placea sa existe dragoste mai mare fata de copii si respect fata de batrani. (nu vorbesc despre cei din propriile familii, si clar nu ma refer la copiii needucati si batranii “cu drepturi”)

Mi-ar placea sa vad cupluri care se tin de mana si se iubesc.

Mi-ar placea sa vad oameni care sunt exemple pentru societate/familie/prieteni.

Dar pana cand, acest subiect este doar o postare pe blogul meu, prea multe nu se vor intampla.

Insa tu… Tu te-ai gandit sa vorbesti despre subiecte tabu cu “armele” pe masa cu cei dragi? Sunt convins ca ai subiecte pe care le “duci” cu tine. Te-ai gandit sa vorbesti deschis cu cei pe care ii vizeaza?

Doare… insa, am fi mai responsabili.

Pana una alta, acum nu avem de ce sa ne gandit la asa ceva. Doar mai avem mult pana cand “ne ducem”… si vedem atunci cum gestionam regretele si durerile din suflet.

In concluzie, suntem … mincinosi.

Ne mintim pe noi, pe cei dragi noua, familia, prietenii, oamenii de pe strada, “colegii” de trafic. Tocmai de asta, raul invinge. Pentru ca egoismul si interesele de moment primeaza.

Si totusi ne revoltam cand politicienii ne mint… Cinic de-a dreptul! 🙂

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error

Daca iti plac postarile mele, stii bine ce ai de facut :)